Simplu , Complicații simple, Alina Covaci, poezie

Simplu  , din volumul Complicații simple

Alina Covaci 

poezie

Simplu   

Pe la o margine de lume, să fi fost pe la vreo două și ceva, pe'o bancă scorojită de vremi, m-am așezat cu gândul să-mi curentez trupul, cu lumina soarelui ce-și străpungea razele printre frunzele copacilor. 

Nimic nu mă mișcă mai mult decât verdele în contact cu mine. 

Îl conștientizez în dinăuntrurile mele. Spasticizez, cu el, vibrații non apatice.  

Mi-mprăștii celulă cu celulă prin aerul coclit de după-masă de Iulie. 

Mă-namorez de fiecare floare, de fiecare frunză, și-mi termin contopirea cu supremă voluptate, 

și trec spre iarbă și iar pe flori și iar pe frunze. 

Mă birui, lovindu-mă de caldarâm, cu o plăcere frenetică, de om învins de-atâta șansă de verde viu, de viu și verde. Culorile organice stârnite-n mine, de căzătură, mă levitează, pansându-mă-napoi cu iarba și florile și frunzele și soarele.  

Și mi-e o liniște gălăgioasă prin fiecare por, și mi-e o lene de plecat de'acolo, 

și mi-e grozav de bine-n mine. 

Pe caldarâm. 

Și levitând împreunându-mă, o dată și încă o dată, cu fiecare floare, cu fiecare frunză, 

neobosind.

Created with http://tovid.io