Numele răpit, Constanţa Buzea

recită Costina Cheyrouze

o doamne cât de frumos este cerul

cât de frumoasă topirea

cât de albastră iarna

îți culci tâmpla pe unul din umerii mei

ca pe o treaptă

pe cea mai înaltă înainte ca ființa

să mi se sfârșească de durere de vedere

de plâns

ca pe una din terasele verii ce nu se îndură

să treacă

te iubesc poate

sfidând clipa zărind ziua visând un timp

inexistent

te iubesc poate

sfios și grav cum uiți tâmpla ta pe unul

numai pe unul din umerii mei ea

îngropată definitiv în mine ca o plantă

te iubesc acum

ieri mâine nu există

sufletul meu doarme treaz

te iubesc şi te port cu ochii închişi

prin ceea ce sunt ființă absență uimire

fără a înțelege totul nimicul puținul

trecătorul dulce cu numele meu răpit de clipă

când numele singur

numai numele topit acum

împodobește o peșteră sub ghețar

Constanța Buzea (29 martie 1941 – 31 august 2012)

Numele răpit

Totul, nimicul, puținul…

Biblioteca Multimedia