Nichita Stănescu, Poem (Se-apropie viitorul, se-aude, se vede)
Nichita Stănescu, Poem (Se-apropie viitorul, se-aude, se vede), lectura Nichita Stănescu
https://archive.org/embed/NichitaStanescu01PoemSeApropieViitorulSeAudeSeVede
* poezie transcrisă după recitarea lui Nichita
Poem (Se-apropie viitorul, se-aude, se vede)
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
gândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altadată
şi-mi trec scântei şuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-una
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
şi eu fac clădiri tot mai înalte şi turle
ca să-l întâmpin din vârful lor
şi cu acelaşi gest cu care-mi duc palma streaşină
la sprâncene aşteptându-l
gândurile mi le ridic în lume
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
primele lui valuri s-au şi amestecat cu varul, cu nisipul
ca-ntr-o plajă verticală
le simt împietrindu-mi sub tălpi
la şirul de cărămizi încă roşii pe care stau înălţat
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
zi de zi,
noapte de noapte,
soare de soare,
stele de stele
autor Nichita Stănescu