Gândeşte-te, n-ar fi păcat... , Magda Isanos

lectura Maia Martin

Gândeşte-te, n-ar fi păcat...

Romanţă

Învaţă-mă cu ce să-ncep întâi

şi-n care vorbe-anume tuturor

să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,

şi cum, de-atâtea lumi luminători,

pe gura ta surâsu-i ca un soare;

ei poate niciodată n-or să ştie

din fiecare clipă trecătoare

cum ne-am durat noi câte-o veşnicie

iubindu-ne; şi nu vor şti că-n glas

îţi cânt atâtea cântece când spui

cuvinte ce pe buzele oricui

nişte cuvinte simple-ar fi rămas.

Învaţă-mă cu ce să-ncep şi cum

să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă

că te-a născut, cu truda ei întreagă,

pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodată n-o să ştie

c-a înflorit în flori şi a curs de ape,

că din pământ şi sură veşnicie

să mi te-aducă, -aşa cum eşti, aproape;

şi, fiindcă-o să murim şi noi odată,

gândeşte-te: n-ar fi păcat să moară,

cuprinsă-n noi, atâta primăvară,

şi dragostea cu inima deodată?...

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,

şi eu voi scrie toate, fir cu fir,

ca, dispreţuitori de cimitir,

să ne iubim de-a pururea pe lume.

inregistrare 27 ianuarie 2019

muzica St. Francis

Biblioteca Multimedia