La iepuri, Otilia Cazimir
La iepuri, Otilia Cazimir lectura Maia Martin La iepuri M-am rugat de tata-mare Să mă ia la vânătoare. Cu căciula pe-o ureche, Cu ciubote de voinic Și cu pușca lui cea veche – Cine-ar zice ca sunt mic?… Seara limpede și blândă Se coboară peste văi. Mă așez și eu la pândă Ca și ceilalți flăcăi. Peste câmp, departe-hăt, Nici-o umbră de omăt. Când, deodată, lângă mine, Se zburlește-un măracine… Uite mă, ce arătare! Nici nu merge, nici nu sare! Se împiedica de-un hop, Dă la deal de zici că-i șchiop, Dă la vale, cade-n bot, Cu codița de-a spinare, Cu urechile de-un cot! Inima cumplit îmi bate, Ce-a mai fost și asta, frate?… Râde-n barba lui, bunicul: – Mi s-a speriat voinicul Și-a scăpat și flinta jos, Pentru-un iepuraș fricos! Otilia Cazimir
