Portret, Geo Dumitrescu

lectura Costina Cheyrouze

Portret

Acum pictez un tablou mare -

vreau să-mi fac un autoportret.

Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,

aici, creierul - un aparat sacru și concret.

Undeva vor fi neapărat nasul, gura,

n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,

aici în colț o să-mi pictez gândurile -

o claie informă de rufe murdare.

Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -

va lăsa să se vadă interiorul

(cu totul neinteresant, în definitiv),

sus, sprâncenele iși vor schița zborul.

Două aripi vor fi probabil și urechile,

fruntea cutată - o scară către infinit,

buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate

obsesia roșie a sărutului-mit.

Un ochi atent va mai putea zări, în fine,

cicatricea unei găuri în frunte,

sau, în maldărul recuzitelor inutile,

ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte...

Februarie 1941

Biblioteca Multimedia