Poeții, de Miron-Radu Paraschivescu

 

Poeții, de Miron-Radu Paraschivescu

lectura Costina Cheyrouze

Poeții

de Miron-Radu Paraschivescu

Voi, oamenilor care trăiți,

care faceți case, copii,

care munciți, vă tocmiți, vă certați,

iubiți, urâți, cântați, vindeți, cumpărați.

Voi, oamenii adevărați

care faceți lumea

și pentru care ea a și fost anume făcută,

voi și când muriți sunteți egali cu voi;

Vă zidiți mormintele care vi se potrivesc,

Pă măsura trupului, a vieții, a faptelor voastre.

Voi nu riscați să muriți la-ntâmplare

Înecați, căzuți în șanțuri, în râpi,

Zdrobiți, nebuni, alcoolizați, paralitici, schilozi

O moarte fără trup întreg

ca o negație până și a morții însăși,

Voi faceți totul, de la un capăt la altul,

Întreg, robust și deplin,

ca pasiunile, ca simțurile, ca gusturile voastre

(Întregi) care nu cunosc jumătăți de măsură.

Voi oamenilor care trăiți cu adevărat,

Voi nici n-aveți timp să știți că trăiți

și sunteți morți de tot când muriți

Vă simțiți bine în mormântul vostru dinainte pregătit

Fiindcă totul s-a împlinit după cum ați prevăzut.

Dar sunt și alții

care nu trăiesc din faptele vieții

așa cum umbra nu trăiește din ea însăși

ci din lumina și consistența lor.

Ei sunt într-adevăr doar umbra, prelungirea și ecoul

Faptelor voastre.

Aceștia sunt poeții.

Ei n-au nimic

ei sunt fiindcă voi sunteți

(Nu-ntotdeauna în urma voastră

ci deseori înainte, ca să vă prevestească

așa cum umbre lungi în răsărit și amurg merg înaintea pașilor noștri).

Ei sunt tăcerea care creează sunetele,

mișcarea prin care durata se măsoară.

Ei sunt negația.

Ei nu sunt, ei încep să fie

doar de acolo de unde lucrurile încep să se sfârșească.

De-aceea moartea nu există pentru ei

cum nu e întunericul pentru umbră.

Ei mor, de obicei, fără morminte dinainte pregătite

Și-n neființa morții nici nu sunt

decât protestul florii pe-un mormânt.

Editura Timpul, Iași, 2000