Nichita Stănescu, Ţărm (Neschimbat)
Nichita Stănescu, Ţărm (Neschimbat), lectura Nichita Stănescu
Ţărm (Neschimbat)
Din când în când marea azvârle-o meduză
la ţărm şi ea devine deodată opacă, apoi o suge nisipul şi nu mai rămâne nimic în oră săracă.
Din când în când valul întinde o spumă acoperind în zadar nisipul, apoi dispare ca şi cum
niciodată nu şi-ar fi arătat în lumină chipul.
Numai ţărmul stă drept şi niciodată nu-şi întinde
sarea deasupra apelor schimbătoare pe care mereu şi le trage în sine, marea.
Mai pică
câte o meduză, mai se întinde câte o spumă, galeş
Ţărmul ramâne neschimbat şi pururi acelaşi.
autor Nichita Stănescu