Nichita Stănescu, Aerul
Nichita Stănescu, Aerul, lectura Nichita Stănescu
Aerul
Frunzele mă atrag spre ele violent,
copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.
Aud un ceas bătând în turn
ore din trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheață-n aer, suspendat
Și brusc trecutu-mi pare viitor
și urc spre secole latine
și-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foșnind prin mine.
autor Nichita Stănescu