Nichita Stănescu, Doină (Cântec, Suflă vântul peste oase)
Nichita Stănescu, Doină (Cântec, Suflă vântul peste oase), lectura Nichita Stănescu
Cântec
Suflă vântul peste oase
Doamne, cât de dulci miroase
câte dulci de foste ierburi
câte de albastre ceruri
lasă că pe bolta ta stau fracturi de os de stea
lasă că-nlăuntrul meu ţin un tandru curcubeu
la culoarea lui scăzută mi-a rămas viaţa urâtă
la culoarea galbină răsărişi o paltină
iară numai pentru negru am rămas de tot integru
ca şi când aş fi şi fost
pe deasupra
pe derost
autor Nichita Stănescu
* poezie transcrisă după recitarea lui Nichita