Nichita Stănescu, Desigur
Nichita Stănescu, Desigur, lectura Nichita Stănescu
Desigur
Desigur, ea e o brăţară
Purtată la mîna de un zeu.
Ea e mai neliniştită spre seară,
Deşi este neliniştită mereu.
Ea luceşte toată în lună
Când zeul ridică braţul, zîmbind
O lebădă brună,
Cu plisc de argint.
Zeul e invizibil, nu se vede
Decât ea la gleznă mâinii lui!
Bătând în cerul negru şi verde
Vederea mea ca un cui!
autor Nichita Stănescu