Nichita Stănescu, Douăsprezece noaptea, cu dor
Nichita Stănescu, Douăsprezece noaptea, cu dor, lectura Nichita Stănescu
Douăsprezece noaptea, cu dor
Coridor de aer, timp pierdut.
Frunze zburătoare, ţări de toamnă.
Străzile pe care am trecut
în gâtlejul amintirii se răstoarnă.
Trec secundele gravide; nasc urlând
picături de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, îşi caută guri
să se lase în pereţii lor pictate.
Bate-o oră sus, dar pân-ajunge
sunetul la creier, se-nserează.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie trează.
autor Nichita Stănescu