Nichita Stănescu, Credo, lectura Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, Credo, lectura Nichita Stănescu
Credo
cât încă în viaţa mai rămân
mă întorc către poporul meu natal român
şi în faţa lui mă cert de struguri
şi de polenul cel dintr'un zig'zag de fluturi
mă cert în faţa lui cu suspinare
că n-a putut să-mi mai dea o mare
măriei de cuvinte ce-o gândesc...
presus de câmpul românesc
presus de rândunelele care se duc
când nucii scuturi frunzele de nuc
şi când măicuţa mea bătrână
mă întrebă de sunt, mă întreabă de sunt
tocmai din lună
aici pe pământ.
autor Nichita Stănescu
(* ultima strofă e transcrisă după recitarea lui Nichita)