Emanuel Pope, Imn către Florea-Soarelui

Emanuel Pope, Imn către Florea-Soarelui, lectura Maia Martin

muzica Maria Raducanu & Maxim Belciug - Anda Jaleo! (Federico García Lorca)
montaj Maia Martin

Imn către Florea-Soarelui (ce mi-a dezrădăcinat definitiv și ireversibil existența)

se dedică lui Adrimir

Nu am avut prieteni…și tu știi bine

am avut doar cuțite 

zăcând în modul cel mai nevinovat  pe masă

( cu unele chiar ca-ntr-un carnaval venețian 

ne și jucam adeseori în glumă) 

și furculițe,  

apoi câteva linguri de lemn din prun uscat  

urmate de câteva zeci de confetii

umăr lângă umăr așteptam 

lumea dintr-o clipă în alta să explodeze 

odată cu noi, dar nu…

Am crescut săraci într-un cartier bogat , 

hrăniți de mistere urbane

nimic nu era la fel... nici azi și nici ieri 

nu știam pe-atunci că toate cresc din propriile noastre vise 

și în fiecare dimineață împreună 

ne minunam ca doi feți-frumoși 

- părinții nu știau nici ei, imbătrâneau nevinovați-

Privește acolo!, îmi spuneai 

...OH!...ai mai văzut așa ceva? dar uite...

unde? .. 

NU!... wow! acolo oamenii încă dau semne de viață... 

Vinooooo!

câte minuni nu se iveau atunci chiar din marginea  blocului!

și da,  BOGAT ORAȘUL TOT SE ÎNVÂRTEA !

era un joc

incercam să prindem sensuri, 

cât mai multe, MULTE  sensuri

ca-ntr-un concurs

tu purtai un echipament special

- un fel de costum de astronaut gen Sputnik -

și eu  mă bucuram de pantalonii mei 

înaripați de un aer ca-n LANȚURILE IUBIRII 

ce rula pe-atunci la cinematograful din cartier

nu aveam timp

nici de minciună

nici de ură

nici de trădare 

dar nici de iubire

altfel desigur citisem amândoi 

tot ce se putea citi  în acel aer și eram zei. 

Oh, Van Gogh!

cu florile tale de soare cât chiparoșii de semețe 

cât de mult te-am urât

oare nu puteai să lași neatins mitul?

aveai doar seduse deja toate podoabele lumii 

venind după tine 

ce să-i mai pot dărui acum iubirii vieții mele ,  

fiară pulhavă...pînă și tu m-ai trădat!

autor Emanuel Pope