Te aştept răbdător
Te aştept răbdător, 2010, 50x70 cm, acril/pânză
Te aştept la întretăierea viselor cu realitatea.Vei veni purtată pe aripile dorului tău. Iubirea îşi va ajunge sieşi.
Maia Martin
Ca şi cum ar atinge pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura, ca şi cum ai aprinde aragazul la foc mic să pătrundă căldura elementele reci, ca şi cum ai avea o singură viaţă şi vrei dragoste la desert.
Nu te grăbeşti să stingi lumânarea, să cucereşti creasta de pe valuri, stai şi asculţi zgomotele naturii, nu ataci, nu te aperi, doar stai şi asculţi din adâncul săpat în tine timbrul vocii ce-ţi străpunge timpanul afecţiunii şi al conştiinţei înfometate.
Sinteza zilei: am kilograme în plus şi sufăr de însingurare cronică, îmi caut perechea de scară, am scris la toate matrimoniale, caut urechea potrivită pentru o voce care uneori plânge într-un ungher surd şi murdar, o cârjă pentru lacrimile mele.
Caut un sanepid curat, peştii-sanitari nu ne-au salvat, dramele inundă în cod galben,
caut un frizer care să-mi facă o frizură răcnet ce va putea rezista seismelor de mâine.
Festival în acorduri negre, nori cenuşii care alungă cerul din senin, ghimpi inventaţi, aşezaţi contra naturii, sugrumări nonverbale în jurul gâtului şi al inimii, strangulat sufletul născut în tine.
Suzana Deac
Cum să auzi vântul
Omagiu lui Octavio Paz
Ascultă-mă aşa cum asculţi vântul
ascunde-te în ceaţă
ascultă-mă chiar fără să mă auzi
ochii tăi să fie deschişi înăuntru
cu simţurile trezite chiar şi când dormi
să visezi susur de silabe
băncile să fie luate pe sus de gălbuiul
frunzelor toamnei noastre
pliat în buzunar să ai un bilet de loterie
necâştigător, păstrat înrămat
e norocul nostru tu spui
şi pe asfaltul lucios
paşii te duc într-o grădină
asculţi răguşită Tom Waits
te laşi luată de vise care respiră
adormi cu o carte în mână
degetele tale îmi umezesc fruntea
şi eu îţi zic:
Ascultă-mă aşa cum asculţi vântul
ascultă cuvintele mele fără valoare
ascultă cum te caut în camera paralelă
pictează-mă cu adjective mov
şi anii noştri trec
şi scara timpului se îngustează
grădina noastră e din ce în ce mai ofilită
lumina e mai palidă în zori
e umbra ta care acoperă
această pagină...
Adrian GrauenfelsOmagiu lui Octavio Paz
Ascultă-mă aşa cum asculţi vântul
ascunde-te în ceaţă
ascultă-mă chiar fără să mă auzi
ochii tăi să fie deschişi înăuntru
cu simţurile trezite chiar şi când dormi
să visezi susur de silabe
băncile să fie luate pe sus de gălbuiul
frunzelor toamnei noastre
pliat în buzunar să ai un bilet de loterie
necâştigător, păstrat înrămat
e norocul nostru tu spui
şi pe asfaltul lucios
paşii te duc într-o grădină
asculţi răguşită Tom Waits
te laşi luată de vise care respiră
adormi cu o carte în mână
degetele tale îmi umezesc fruntea
şi eu îţi zic:
Ascultă-mă aşa cum asculţi vântul
ascultă cuvintele mele fără valoare
ascultă cum te caut în camera paralelă
pictează-mă cu adjective mov
şi anii noştri trec
şi scara timpului se îngustează
grădina noastră e din ce în ce mai ofilită
lumina e mai palidă în zori
e umbra ta care acoperă
această pagină...
Eu te aştept cu braţele deschise
Ca să dansăm sub cerul adumbrit
În zodia iubirilor prezise
Ce niciodată nu s-au împlinit
Iluzia eu o sfărâm profană
Ţinând-o-n braţe cât eu pot de strâns
Când rătăcim cu patima orfană
Prin primăvara florilor ce-au plâns
Şi te dansez prin noaptea ta complice
Izvoarele pe inimă călcând
Când pătimaşă vrea să te ridice
În braţe lacrima alunecând.
Ion Vanghele
* publicata 22 iun. 2011