Aşteptarea
Aşteptarea, 2010, acril/pânză, 80 x 60 cm
Eu zbor! Veniţi cu mine? proiect cultural pictură şi literatură initiat de Maia Martin Pictura Maia Martin, Aşteptarea, 60 x 80 cm, acril pe pânză, 2010 texte semnate de: Ion Vanghele Suzana Deac Elisabeta Iosif Emanuel Pope Dorina Şişu
Printre picături sper că mi-ai auzit glasul, eu vroiam să ascult ploaia din tine, astăzi îţi predau tot inventarul, mă poţi întreba orice, poate voi spune şi ce-i de prisos. Doar furtunile cu împăcarea pământului, vreau să ţi le dau, soarele adormit în plină zi ţi l-am colorat eu, încerc să zugrăvesc pe cer un curcubeu doar în galben verde-azuriu, apa ne ia în valuri să ne mângâie, vom fi absorbiţi în visele dispărute devreme, atunci îţi voi prinde cămaşa în pumni puternici, fără să-ţi dau drumul când se pune perdeaua pe întuneric.
Suzana Deac
- Acoperă cu aripile tale plumbul ce răneşte soarele!
Arme mai mici şi mai mari, înmulţite, domină iubirea!
Îţi simt dragostea, ce stinge săgeţile, topeşte marasmele...
Ca o rugăciune ţi-ai aninat în vârf Aşteptarea, mântuirea...
- Tu eşti Anima, porumbelul alb al pământului, ce ne veghează?!
"Se crapă de soare, mi-ai spus ieri, cu ce platoşă ne acoperi"?
"Cu iubirea mea, ţi-am răspuns,voi picura Nădejdi ca o pavăză".
Învaţă să aştepţi! Învârte compasul din unghiul solar, ca să le descoperi!
Arme mai mici şi mai mari, înmulţite, domină iubirea!
Îţi simt dragostea, ce stinge săgeţile, topeşte marasmele...
Ca o rugăciune ţi-ai aninat în vârf Aşteptarea, mântuirea...
- Tu eşti Anima, porumbelul alb al pământului, ce ne veghează?!
"Se crapă de soare, mi-ai spus ieri, cu ce platoşă ne acoperi"?
"Cu iubirea mea, ţi-am răspuns,voi picura Nădejdi ca o pavăză".
Învaţă să aştepţi! Învârte compasul din unghiul solar, ca să le descoperi!
Elisabeta Iosif
Suntem rădăcini care cresc solitar
Înfipte în dorinţele umane
Deşi ne plouă toamna în zadar
O ploaie ce se scurge pe olane
Şi păsări cu aripile ne umblă
Bolnave poate de acelaşi stres
Vărsând pe noi parfumul ca o umbră
Şi ţipătul ce nu l-am inţeles.
Grădinile ne-mbrăţişează tandre
Şi nopţile curg peste tâmple mir
E viaţa ca un fluviu plin de meandre
Şi mă salvez când dorul ţi-l respir
Acelaşi timp ne-adună şi separă
Ne-abandonează-n somnul solitar
O pământească de dorinţi povară
Ce trece sfâşiata-n calendar
Înfipte în dorinţele umane
Deşi ne plouă toamna în zadar
O ploaie ce se scurge pe olane
Şi păsări cu aripile ne umblă
Bolnave poate de acelaşi stres
Vărsând pe noi parfumul ca o umbră
Şi ţipătul ce nu l-am inţeles.
Grădinile ne-mbrăţişează tandre
Şi nopţile curg peste tâmple mir
E viaţa ca un fluviu plin de meandre
Şi mă salvez când dorul ţi-l respir
Acelaşi timp ne-adună şi separă
Ne-abandonează-n somnul solitar
O pământească de dorinţi povară
Ce trece sfâşiata-n calendar
Ion Vanghele
* publicata 18 iul. 2011