Olga Alexandra Diaconu, Poezii, lectura Maia Martin
Olga Alexandra Diaconu, Poezii, lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
1. Mana nevazuta
2. Vis
3.Umblet
4.Tot o nastere
Mâna nevăzută
ce ne trage-n vremuri
unde mă va duce
când mă voi opri?…
Au de câte veacuri
mă rotesc întruna?…
Ştie oarecine
cât mă voi roti?…
Două mii de secoli
două mii de clipe –
secolii în clipe
clipele în veac
Au cine mai ştie
tinerii de-s tineri –
suflete bătrâne
nu le vin de hac?…
Pe a apei faţă
stelele-făclie
numără în noapte
câte gânduri zac
câte lumi înoată în adânc uitate
dintr-un veac în veac.
Vis
Să mă scol
dimineaţa devreme
şi să-mbrac Universul
cu o haină străvezie
şi înflorită
Mâinile mele s-ajungă
până la stele
iar mantia
ce-mi învăluie trupul
să cuprindă
rotunjimea Pământului
Obiectele toate din jur
să mă privească cu umilinţă
şi-abia s-aştepte
să le vrăjesc
cu bagheta nevăzută
ca să facă sluj
în faţa mea
Pentru că
eu îmbrac Universul
cu o haină străvezie
şi înflorită
şi toate lucrurile se bulucesc
la uşa mea.
Umblet
Îmi port paşii
grei de vremelnicie
din loc în loc
Surâsul lumii
frânt şi amar
mi se rostogoleşte în carne
şi sapă abisuri
în care se pierde
numele lui Dumnezeu
Surâsul
ca pe-o povară dorită
îl port
ca pe-o povară
pe care
trebuie s-o dăruiesc.
Tot o naştere
Când mâna mea
nu mai credea în lucruri
când ochii mei
în rouă nu credeau
când gândul meu
nu mai credea în semne
ca un cutremur
m-a cuprins tot cerul
albastra mare-adâncă
m-a cuprins
Dumnezeiasca pace
de unde vine oare
când aripi moi
în mine mă ridică
lumină luminând
în tot ungherul?…
autor Olga Alexandra Diaconu
* publicata la 21 iun. 2012