Încet şi sigur

Încet şi sigur, 2011, 60x80 cm, acril/pânză

...În centrul oraşului-grădină, cu gard de metal azuriu, palatul sferelor de cristal.

Eu bătrânul, care caută linişte, o bancă , un refugiu arşiţei. Melci electrici 

mă însoţesc şi mă ghidează, viteza lor este o fabulă, un maraton.

Iată şi melci mutanţi care susţin bolta cerească, întreb gardianul:

de ce sunt melci pe cer?  fără melci nu există timpul, răspunde omul

plecând cu gândurile lui spre casa sa de piatră albă. Vântul aduce muzică,

turme de melci dansează în zare, eu mă grăbesc dar stau, aş goni dar timpul e ca un burete lăptos

în care mă scufund cu fiecare pas. Se face seara, noapte, dimineaţa... Am înaintat poate un metru

sunt obosit, gardul a crescut misterios , melcii au devenit enormi cât orizontul,

sau poate eu devin mai mic şi mai nevolnic?

Singura dorinţă e să plec, să ies din labirint. Nici nu trebuie  să urc sau să cobor

doar să învăţ să mă târăsc spre veşnic, ca melcii în nisipurile miscatoare.

Ştii?  moartea se ispăşeşte trăind...

Adrian Grauenfels

Singurătatea melcilor mă cheamă
Să lunec către soare spre apus
Dau sunetele stelelor drept vamă
Şi urmele de umbre ce s-au dus.

Foşnind din frunze lin se mişcă timpul
De la apus şi către răsărit
Mi-s paşii grei şi le-a trecut opritul
În goană care nu s-a mai sfârşit

Doar umbrele îmi mai lucesc pe umeri
Mi-e dor de tine şi n-am să mai pot
Să merg prin nopţile pe care numeri
Cu visele şi dorurile, tot

Mă voi întinde peste toată noaptea
În amintirea ta că un regret
Gustând în dimineaţă toată pacea
Rostită-n versuri tainic de poet.

Ion Vanghele

* publicata la 22 dec. 2011