George Topîrceanu, Balada unei stele mici

 George Topîrceanu, Balada unei stele mici, lectura Andrei Pleşu

George Topîrceanu, Balada unei stele mici, lectura Sergiu Cioiu

Balada unei stele mici 

Ţii minte tu, iubita mea,

O noapte de argint în care

Mi-ai arătat pe cer o stea

Din Carul mare?

Cu faţa-n sus spre Dumnezeu,

Lăsându-ţi capul să se culce

Pe braţul meu,

Te legănam, povară dulce.

Deasupra noastră, un castan

Cu frunze pudic răsfirate

Pentru-a servi de paravan

Iubirilor nevinovate,

Tinzând o ramură-n zadar

Ca să ne apere de stele,

Fusese martor ocular

La toate cele.

Şi nu mi-ai spus atunci nimic,

Dar când mi-am coborât privirea,

Un deget mic

Mi-a arătat Nemărginirea.

Un strop de-argint a lunecat,

Şi, cu paloarea-i siderală,

Pe cerul negru a-nsemnat

Un fir subţire de beteală...

Ţii minte ce fior străin

Trecu atunci, din constelaţii,

Prin bluza ta de crepe-de-Chine

Cu aplicaţii?

Ce veşti din cerul depărtat

A nins pe fruntea ta zenitul?

Ce gânduri tainice-ai schimbat

Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunziş,

O stea smerită şi albastră

Sta singuratică, pieziş

Deasupra noastră.

Şi ca un spin,

Cu raza-i rece şi subţire,

Mi-a strecurat un gând străin

În visul meu de fericire.

Zicea: - Sub cerul vast şi mut

V-a aruncat aceeaşi soartă

Pe-un strop de lut

Ce-n învârtirea lui vă poartă.

Sărman atom sentimental!

Nu ştii tu oare

Că viaţa voastră-i colosal

De trecătoare?

Zicea: - Mă mir că te-ai gândit

Să-mi cânţi o odă.

De când poeţii s-au prostit,

Amorul nu mai e la modă.

Oricum, voi sunteţi prea mărunţi

Şi eu, prea mare...

N-ar fi mai bine să renunţi

Şi să vă duceţi la culcare?

Că nu există pe pământ

Mai venerabilă manie

Decât - sub stele jurământ

Pe veşnicie.

Şi nu există-n univers

Mai mare crimă

Decât - la coada unui vers -

Să pui o rimă..