Iarna, George Coşbuc, lectura Maia Martin

Iarna, George Coşbuc, lectura Maia Martin




Iarna

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, cand voieşte,
Peste rauri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod intreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, cand vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar cand sufli, pier din faţă.