Baba iarna intră-n sat…, de Otilia Cazimir

Baba iarna intră-n sat…, de Otilia Cazimir
lectura Maia Martin



Baba iarna intră-n sat…



Alergând, ca de năpastă,


Au venit buluc pe coastă


Doi băieţi


Mai isteţi,


Să dea veste


La neveste


C-au văzut în deal la stână,


Coborând din vârf de munte,


Peste ape fără punte,


Iarna sură şi bătrână…




Mai târziu, mai pe-nserat,


A intrat şi baba-n sat:


Uite-o-n capul podului,


În văzul norodului,


Pe-un butuc de lemn uscat,


Cu cojoc de căpătat,


Cu năframa de furat,


Cu catrinţa de aba


Vântul să-l strecori prin ea!


Şi cum suflă-n pumnii reci,


Scoate pâcla pe poteci,


Iar pe fund de văi destramă


Neguri vinete, de scamă…




Şi-au ieşit băieţii mici,


Mici şi mulţi


Şi desculţi,


Şi câţiva mai măricei


Cu biciuşti şi cu nuiele


Şi cu prăştii subţirele,


Să alunge de pe-aici


Iarna cea cu gânduri rele…


Doamna-gerului, bătrâna,


S-a sculat de la pământ.


Şi-nălţând spre cer o mână,


Ca o cumpănă uscată


De fântână.




A pornit în jos pe vânt,


Încruntată,


Blestemând,


Şi-a lăsat în urma ei


Promoroacă şi polei;


Pe ogoare,


Corbi şi cioare


Prin păduri,


Lupii suri,


Şi de-a lungul drumului


Numai scama fumului…


de Otilia Cazimir