Poezii, Maia Martin, Emanuel Pope, Gabi Schuster, Adrian Grauenfels, lectura Maia Martin
Poezii, Maia Martin, Emanuel Pope, Gabi Schuster, Adrian Grauenfels, lectura Maia Martin
1. Ritmic, Maia Martin
2. Libertate, Emanuel Pope
3. Perfidie, Gabi Schuster
4. Mă voi ridica 2, Maia Martin
5. Tonus, Emanuel Pope
6. Iarba din tampla, Adrian Grauenfels
lectura Maia Martin
muzica Emma Shaplin - La Notte Etterna
montaj Maia Martin
Ritmic
Ritmic gândul mă cheamă
ritmic
în timpuri felii
O inimă-mi bate-n piept
şi-mi toarnă
emoţii
în venele mii
Cugetarea aşteaptă cuminte
un gând să-mpletesc
apoi altul iar
Idei obsedante
şi clare
se-anină de gând
de emoţie chiar
Mă lupt cu felia din timpul
din mine
Mă lupt cu felia primita în dar
Mă-ngrop în celule murinde
renasc fremătând scuturând
al meu zbor
Adun pas cu pas
aripă cu aripă
nisipul ce umple
încet in al meu trup
mi-e inima chin
mi-e fruntea ridată
şi râd de tăcerea
din negrul popas
Un corb dăruie
creanga de dafin
porumbelului alb.
autor Maia Martin
Libertate
Dincolo de mine ești numai tu, umbra mea
în toată această insolență a naturii
ne regăsim exasperați
cu fiecare amiază
spate-n spate
ireductibili,
încăpățânați,
în alcovul hotărârilor luate
gândind fiecare căi diferite de scăpare
unul de celălalt
celălalt pe unu
ne-am învățat trucurile ușoare
de cele grele eu te-am dorit departe
dar tu creșteai mânată fiind de dorul lipsei
Târziu
din vinovata existență
ispita te va smulge
demonică risipă, îmbătată
în marea insolență a naturii
vei fi doar încă o navă fără pânze
autor Emanuel Pope
Perfidie
Să mă fi urcat în carul mai mare
să fi dat bice calului mai albastru
în cădere steaua lui Paracelsus
să fi ars frâul în sute de bucăţi
de libertate
să fi pus planeta mai roşie ca un arc
pe fruntea miresei palide
în căutarea mirelui
să fi ştiut că stelele cad din negura timpului
purtând toate nălucile de la început
lăsând printre cuvintele adormite
boarea apusului următor ca pe o pâine
mai caldă
să fi auzit calul şoptind copitei de argint
iubirea nu moare se mută mai perfid
în altă mireasă.
să fi dat bice calului mai albastru
în cădere steaua lui Paracelsus
să fi ars frâul în sute de bucăţi
de libertate
să fi pus planeta mai roşie ca un arc
pe fruntea miresei palide
în căutarea mirelui
să fi ştiut că stelele cad din negura timpului
purtând toate nălucile de la început
lăsând printre cuvintele adormite
boarea apusului următor ca pe o pâine
mai caldă
să fi auzit calul şoptind copitei de argint
iubirea nu moare se mută mai perfid
în altă mireasă.
autor Gabi Schuster
Mă voi ridica
Mi-e sprijin pământul
mă-mpinge în palme
Piezişă privire furnica cea neagră
Răsuflu ţărâna praf înghiţind
muşc pumnul
din carne rupând
prăvale-n mine solidifică
gânduri topite sentimente ce ard
în piatră s-adună, piatră mă fac
apuc patru puncte
din lutul cel tare smulgând
piatra-n nisip piatra-n aer
un şarpe veninul ofrandă
sâsâie să mă ridic
mă voi... mă voi...
îi spun şuierând.
autor Maia Martin
Iarba din tâmplă
El îşi trase un fir de iarbă
prin tâmplă,
murise şi se-nfigea în pământ
cu fiecare val de toamnă
şi migratoare stoluri de schije.
Nişte străini semnaseră cândva
ultimul tratat de pace,
dar la el ploua cu noroi
în toate dimineţile,
deasupra lui creştea
un câmp de lucernă
albastră.
mi-am tras un cutit in brazda
pleoapa mea
murise si ze zbatea sa pluteasca
cu fiece migratie numaram stoluri
stupi goi, albine discutand filosofie
nimeni nu mai muncea de cand venise pacea
se zvonea despre un gnom descultz
care ma cauta, despuiat de toamna
deasupra mea cresteau
femei vorbind latina veche
autor Adrian Grauenfels
Tonus
Pe linţoliul alb al tăcerii, răpuşi zac copiii lui Chirico,
îndureraţi şi orbi ei azi n-au îngropat numai zborul
ci şi aşteptările noastre,
abia de mai pot privi către icoana amăgiţilor lumii
eu însumi dizolvându-mă-n în aburi de frică,
pe fâşia dintre lumi cineva s-a oprit şi acum plânge
ritmic îl aud cum loveşte
cu fruntea în zidul de sticlă
…………………………………………..
când mi-am revenit ziua arăta ca o bezea
şi câinii hămesiţi fluturau atârnaţi cu colţii în buza ei dulce,
m-am grăbit să-mi ridic trupul trei sferturi căzut peste marginea lumii
şi îmbrăcat pe jumătate în milă, disperare şi ciudă
numai aşa am putut să-mi recapăt tonusul existenţial
doar El, Dumnezeu, ne mai poate învăţa lecţia supravieţuirii
și cu mână dibace mi-am smuls umbra din firida pieptului
și o noapte-ntreagă am bătut-o cu parul
Doamne, tu nu eşti o absenţă!
eu ştiu
tensiunea neîmplinirilor noastre face conturul chipului Tău.
autor Emanuel Pope
* publicata la 27 feb. 2012