Furnica, Ion Pillat

 

Furnica, Ion Pillat

recită Costina Cheyrouze

Furnica

de Ion Pillat

În liniştea de aur a serii, omul ară…

Şi plugul greu, şi boii, şi el, par jucării

De lemn pe şahul negru şi verde din câmpii:

Deasupra lor domneşte un cer de primăvară.

În brazda răsturnată, din care germinară

Atâtea azimi albe – dar pentru alţi copii,

Adânc înfige fierul, şi-n gânduri cenuşii

Se-opreşte, frânt în două de truda seculară.

Dar n-a văzut alături, tovarăşa mai mică,

Pe-o iarbă, cum îşi duce necazul o furnică,

Precum nici ea într-însul n-a bănuit un zeu.

Şi-acum când noaptea şterge furnică, om şi zare,

Nici unul nu presimte în cer pe Dumnezeu

Ce ară, orb ca dânsii, întinsa înstelare.