Nichita Stănescu, Ce bine că eşti

Nichita Stanescu, Ce bine că eşti, lectura Maia Martin

montaj Maia Martin
muzica Corelli, 4 Concerti grossi, Op 6, Nr 8, 4, Vivace

Nichita Stanescu, Ce bine că eşti
recită Vasile Onica**

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele

şi atunci fericirea dinlăuntrul meu

e mai puternică decât mine, decât oasele mele,

pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare

mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart

fluviul rece în delta fierbinte,

ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când

lumea mea prelungă şi în nesfârşire

se face coloană sau altceva

mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că esti, ce mirare că sunt!

Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,

două culori ce nu s-au văzut niciodată,

una foarte de jos, întoarsă spre pământ,

una foarte de sus, aproape ruptă

în înfrigurata, neasemuita luptă

a minunii că esti, a-ntâmplării că sunt.

autor Nichita Stănescu

grafica Maia Martin

* publicata la 19 nov. 2012

** sursa reinvented.ro/sezatoare/