Rochia, Magda Isanos

lectura Maia Martin

Rochia

de Magda Isanos

Din lada mirosind a molii și-a parfum

a scos o rochie din tinerețea ei bunica.

Subțire-i și ușoară ca un fum,

de parcă-ar fi țesută din nimica.

Că trist foșnește crinolina de mătase,

volanele i se distramă și se taie,

și-n loc de raze, siluete grațioase,

din alte vremi, dansează prin odaie.

Revede balul cel dintâi bătrâna,

își recunoaște rochia de față

și-i tremura pe-atlasu rece mina

de-nduioșare multa-nfiorată.

Și cum își pleacă fruntea tot mai tare

i-așa de gârbovă bunica-n vechiul sal…

Ce s-a făcut frumoasă dansatoare

care-a plutit în rochia de bal?

Picioarele ușoare și micuțe,

și ochii, și surâsul strălucit,

în trupul gârbovitei bunicuțe

cum, oare, pe vecie de-au murit?

Și mi-au răspuns mătăsurile moarte,

sau poate chiar bătrâna-n vechiul sal;

nu, n-au murit, dansează mai departe

mereu în alte rochii, primul bal.

Biblioteca Multimedia