Cânt, Magda Isanos

Cânt, Magda Isanos
lectura Maia Martin




Cânt

Cânt ca privighetorile oarbe.
Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mã soarbe.
Atât de sus ne-nãlţãm câteodatã…
Sufletu-mi arde de-o flacãrã înfricoşatã.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
aşa arde sufletul meu.
Cred în zâne, în sfinţi şi minuni;
prieteni, nu-mi împletiţi cununi.
Cântecul e-n mine ca-n voi tãcerea;
îi bãnuiesc uneori puterea,
însã nu ştiu nimic şi mã-nchin smerit
îngerului lângã mine ivit.

Fã-mã sã cânt despre oameni şi suferinţi,
şoptesc cu buzele reci, fierbinţi,
despre sãraci, despre copii şi foame…
Şi-n mijlocul cereştii mele spaime,
întrezãresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sã creez lumea, s-o pun la loc.

Apoi rãmân singurã. Nu ştiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufişul aprins Dumnezeu.

autor Magda Isanos