Nichita Stănescu, Pentru că înot și zbor în sus, lectura Maia Martin

 

 Nichita Stănescu, Pentru că înot și zbor în sus
lectura Maia Martin

https://archive.org/embed/NichitaStanescuPentruCaInotSiZborInSusLecturaMaiaMartin
 

Pentru că înot și zbor în sus

Pentru că înot și zbor în sus,
abia mă mai ajung din urmă
amintirile
ca niște bule de aer, undele
mișcătoare.

…Globuri străvezii, globuri reci,
luminate și întunecate,
azvârlindu-mi pe grumaz
câte un trup de-al meu neimplinit,
rămas din adolescență…

Pentru că înot și zbor în sus,
voi îmbrățișa luna
sau poate un trup de-al meu viitor.

Când fac mișcarea înotului,
înapoia mea se revarsă ondulând
oceanul cu pești,
dar înoată din mine doar tălpile,
gleznele.

Când gestul aripei îl fac,
se prăbușesc înapoia mea
coloane de aer amestecate cu vulturi,
dar numai pălmile-mi sunt în szbor,
numai linia vieții.

Pentru că înot și zbor în sus,
mi-e tâmpla-mpodobită de speranțe
ca ramura de frunze,
și fruntea mea se află mereu
în ceea ce va fi,
iar trupul în ceea ce există.

Pentru că înot și zbor în sus,
voi îmbrățișa luna
sau poate un trup de-al meu viitor,
căruia-i sunt
amintire, urcând și arzând.

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)