Nichita Stănescu, Evocare (Era un soare de pe vremea), lectura Maia Martin

Nichita Stănescu, Evocare (Era un soare de pe vremea)
lectura Maia Martin

Evocare

Era un soare de pe vremea

covrigilor cu susan.

Cu puțin înainte de a se însera,

fiecare rază a lui

mirosea aromitor

ca șorțul mamei.

Naiba știe cum de mărătăcisem

pe câmpul plin de pietre,

de bălării și de bucăți de var,

în spatele zidului, înalt pân`la cer,

și de cărămidă roșie,

al fabricii de sticlă

căzută în ruină.

Era o scară de lemn

agățată de zid,

foarte lucioasă și tocită.

Și nu vă puteți închipui

cu câte răni plăcute m-acopeream de glorie,

învingând în duel

pe vestitul cavaler Bayard,

a cărui poză o rupsesem dintr-o carte!

Țipătul berzelor rotitoare,

pân`la urechea mea lăsa un odgon,

și eu mă cățăram pe el, în soare,

și-aici – o, vai, aventuri viitoare,

până când, la înserare,

ding-dang, ceasul primăriei, cel mare,

mă alunga cu o zare,

cu o miraculoasă și tremurătoare zare,

…ding-dang, și fugeam chiuind,

fâlfâind, aburind,

cuprins de mirare.

Ding-dang, de o mare mirare,

că nici una din răni nu mă doare.

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)

Biblioteca Multimedia