Adam, Marin Sorescu

 

Adam, Marin Sorescu

recită Costina Cheyrouze

Adam

Cu toate că se afla în rai,

Adam se plimba pe alei preocupat şi trist 

Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.

Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva 

Dintr-o coastă a lui Adam.

Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune, 

Încât chiar în clipa aceea

Şi-a pipăit coasta imediat următoare, 

Simţindu-şi degetele frumos fulgerate 

De nişte sâni tari şi coapse dulci

Ca de contururi de note muzicale. 

O nouă Evă răsărise în faţa lui. 

Tocmai îşi scosese oglinjoara

Şi se ruja pe buze.

"Asta da viaţă!" a oftat Adam 

Şi-a mai creat încă una.

Şi tot aşa, de câte ori Eva oficială 

Se întoarce cu spatele,

Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tămâie, 

Adam scotea la lumină o nouă cadână

Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat

Această creaţie deşănţată a lui Adam.

L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieşte, 

Şi l-a izgonit din rai

Pentru suprarealism.

Marin Sorescu