Acerodonul, poezie de Mihai Ganea

lectura, grafica Maia Martin

acerodonul

gând pervers acerodonul otrăvindu-și plasma grasă

tremură-n copaci coroana aurită și vâscoasă

de mă vor vâna micuții galbeni și cu oblici ochi

carnea mea va fi durerea răzbunarea de deochi

viruși negri cu țepușe le vor inunda bojocii

le va sta în gât friptura cum au prevestit prorocii

voi scuipa o pandemie cum n-a mai văzut pământul

țări ținuturi continente apa aerul cuvântul

toate în micile coroane vor sfârși tehnologia

când le voi rări la număr specia biologia

nu vor fierbe în supe grase liliecii și reptile

au să-nvețe și povețe din economii ostile

oamenii vor înțelege într-o zi că e mai bine

să mânânci răbdări prăjite nu coroanele divine

așa zise el șiretul ca o vulpe zburătoare

construind din eprubete tainice laboratoare

și prin aprige coloane răstigniri fără de număr

au ieșit din catacombe aripi umăr lângă umăr

undeva în jungla deasă nepătrunsă și frumoasă

stau acerodoni pe ramuri atârnați cu fața întoarsă

MIHAI GANEA

Biblioteca Multimedia