Oliviu Crâznic, Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, Cap. 1. Invitatia, lectura Maia Martin
Oliviu Crâznic, Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, Cap. 1. Invitatia, lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
muzica Frederic Chopin, Sonata no 2 in B minor op 35, Grave
Dragii mei, am citi aceasta carte si am fost captivata. Ritmul este alert, actiunea te tine in suspans, mintea iti cauta febrila solutii la fenomenele mistice ce au loc la castel. Va recomand sa o cititi!
Oliviu Crâznic http://www.goodreads.com/
OLIVIU
CRÂZNIC
...Și
la sfârșit a mai rămas coșmarul
Capitolul
1
Invitaţia
Primul
meu impuls a fost să refuz. O cunoscusem pe marchiză la Paris cu
aproape un an în urmă, când amicul meu, vicontele de Vincennes, mă
introdusese în saloanele ei. Era de bon
ton să te afli acolo, şi nici nu pot
spune că în perioada aceea eram ocupat, aşa că mă prezentasem.
Impresia cu care am rămas era una obişnuită, deloc neplăcută,
dar nici chiar pe gustul meu: multă lume bună, muzică de calitate
şi conversaţii spirituale, amestecate însă cu mult snobism şi cu
destulă ipocrizie. Marchiza însăşi, strălucitoare dar
superficială – atât cât putusem să-mi dau seama după o
conversaţie şi un dans – nu părea să se încadreze în
eventualul meu cerc de prieteni. M-am retras puţin după miezul
nopţii, cu o scuză oarecare, şi asta e tot ce îmi amintesc că mă
leagă de ea.
Dar acum m-a invitat la nuntă.
Desigur, eram flatat. Nici n-aş fi crezut că mă ţinuse minte.
Putea să fie şi mâna lui Vincennes – dar când punea astfel de
lucruri la cale de obicei mă anunţa dinainte. Am privit din nou
cartea frumos lucrată, cu ornamentaţii de aur şi diamant, şi am
recitit textul principal, scris cu minunate litere gothice:
Ca urmare a unei frumoase amintiri lăsate de prezenţa dvs.
într-o seară superbă de iunie, o (îndrăznesc să sper) foarte
dragă prietenă are deosebita plăcere de a vă invita la mai bine
de trei luni de serbări şi petreceri, ocazionate de fericita
decizie de a-mi uni destinul cu alesul meu, onorabilul conte
Maximillien Schwartz, de vază supus al Majestăţii Sale, Împăratul
Austriei. Serbările vor avea loc la minunatul castel de la
Nuit-aux-Bois, moştenit de la prea-iubitorul meu unchi nu cu mult
timp în urmă.
Nădăjduind în susţinerea dvs. într-un astfel de moment
deosebit şi asigurându-vă că atât atmosfera, cât şi climatul
or să vă priască, semnează a dvs. pe veci devotată amică,
Josephine de Lauras
Nimic de zis, scria bine.
Timp de aproape o jumătate de oră, am încercat să găsesc un cât
de mic motiv să rămân. Problema era că nu îmi venea nimic în
minte. Afacerile mele –câte mai rămăseseră – se aflau pe
mâini bune, pământurile la fel. În urma dării acestora spre
administrare, practic nu mai aveam nici o tangenţă cu propriile
mele chestiuni financiare. Nu îmi rămânea de făcut altceva decât
să îmi încasez veniturile – destul de modeste, dar suficiente
pentru nevoile mele actuale. De când mă despărţisem de Juliette,
preferasem să mă retrag pe domeniile mele şi să-mi petrec cea mai
mare parte a timpului citind, dormind sau plimbându-mă. Cu timpul,
prietenii mei se obişnuiseră şi renunţaseră să mă mai bată la
cap cu revenirea în viaţa socială; de altfel, doar Armand de
Courtray mai locuia în zonă, şi ne vedeam destul de rar de când
se căsătorise.
La
dracu’, chiar n-aveam de ce să refuz. O
schimbare de aer o să-mi facă bine.
Desigur, adevărul era că de fapt aveam motive destule. În primul
rând, invitaţia era suspectă. Modul în care fusese scrisă –
sugerând o mult mai mare apropiere între mine şi marchiză decât
existase vreodată – părea să indice că ar trebui să joc un
rol. Apoi, din câte ştiam eu, reputaţia marchizei nu era chiar
fără de pată. La nivelul de zvon, se vorbea despre o relaţie
incestuoasă cu fratele ei, care apoi se sinucisese. Şi nu era
singurul lucru neplăcut auzit despre ea. Nu dădusem nici o atenţie
chestiunilor de genul acesta pentru că nu mă interesau, dar în
condiţiile date puteau să schimbe puţin problema.
În fine, prezenţa mea acolo impunea un efort financiar care ar fi
putut fi cam prea mare pentru mine.
Şi
totuşi simţeam nevoia să merg. Întreaga după-amiază mi-am
petrecut-o trecând de la o stare la alta, însă, spre sfârşitul
zilei, eram destul de decis să refuz. Am luat pana pentru un răspuns
politicos, şi am simţit ceva ca o uşurare, când, dintr-odată, am
realizat că pur şi simplu nu reuşeam să formulez nimic ca să mă
achit civilizat de datorie. După o jumătate de ceas cu foaia în
faţă (reuşisem să scriu pe ea doar Dragă
Marchiză,), am amânat pentru a doua
zi conceperea scrisorii de răspuns.
Desigur, nu am mai conceput-o.
În zorii vineţi ai zilei următoare, un curier pe un cal înspumat
mi-a adus o scrisoare de la Vincennes. Convins că în sfârşit voi
primi lămuriri (poate nu fusese decât o farsă), am rupt grăbit
peceţile cu cap de câine ale vicontelui şi am citit stupefiat un
singur cuvânt, care mi-a hotărât soarta.
Vincennes scrisese doar:
Vino.
*
Opțiuni
achiziție:
Volumul
poate fi achiziționat, în format tipărit, prin comandă efectuată
pe situl Librărie.net:
sau,
în format electronic, prin comandă efectuată pe situl Elefant.ro:
Despre
autor:
OLIVIU
CRÂZNIC (n.
1978; părinții: Oliviu, profesor evidențiat gr. I Limba și
literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și
eficiență”, și Dorothea, profesor gr. I Limba și literatura
română) este scriitor de literatură fantastică, critic literar,
conferențiar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă
susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată
Particularități
tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată,
2001). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi
la sfârşit a mai rămas coşmarul
(Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală
Familia)
„Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat
numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în
volumul de colecție Ceasul
fantasmelor,
Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de
public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat
de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în
diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale
literaturii universale contemporane (George R.R. Martin, Paolo
Bacigalupi, Ian R. MacLeod) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur
Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft,
George MacDonald, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în
monumentala The
Encyclopedia of Science Fiction
(ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în
diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte
cronici de familie
(secțiunea Domnul
Gothic),
semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”,
oferit de Președintele României), în Caietele
Echinox
(revistă tipărită apărută sub egida Fac. de Litere a Univ.
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie
Şt. Bolea – Once
Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian
(Neo)gothic Novel),
în revista culturală EgoPHobia
(eseul Sfârșitul
care începe,
semnat de dr. în filologie M.A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în
nuveleta Ispășirea,
scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi
studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară
largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă,
ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației
scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist
Cooperative”. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri,
să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a
Univ. din București (despre Literatura
gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne,
Melville, Poe și moștenirea lor culturală)
ori studenților Fac. de Limbi și
Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (despre
Lumi
ficționale în literatura modernă).
A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii
științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului
Internațional de Literatură de la București” și, în calitate
de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF &
Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat,
în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau
radiodifuzate. A apărut, în 2015, în calitate de expert în
istoria vampirismului, în episodul Hunting
Vampires
al serialului Expedition
Unknown,
realizat de Travel Channel. Pagini virtuale oficiale: Editura
Crux Publishing:
Ceasul
fantasmelor
(http://cruxed.ro/product/ceasul-fantasmelor),
Facebook:
Oliviu
Craznic
(https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage),
Goodreads:
Oliviu Craznic
(https://www.goodreads.com/author/show/4939353.Oliviu_Craznic).
„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un
personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și
spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter
Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft.
Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la
ce mă refer!” (Șt.
Ghidoveanu, realizatorul
emisiunii Radio România Cultural Exploratorii
lumii de mâine, în Galileo
Online, nov. 2012)
* publicata la 31 iul. 2012