Nichita Stănescu, Autoportret în timp de veghe, lectura Maia Martin

Nichita Stănescu, Autoportret în timp de veghe
lectura Maia Martin
Autoportret în timp de veghe
Veghez la poarta lumii fără de canate:
aici, ideile, cuvintele noastre devin adevărate.
Iau chipul zvelt al podurilor de beton,
iau trupul drept al schelelor de fier,
le-atingi cu auzul și ele au sunet, au ton,
le izbești cu privirea și ele nu pier,
le pipăi cu trupul, cu sufletul, și vezi că există.
Aici începe lumea nouă comunistă.
Cuvintele goale, ideile ciunte rămân afară,
Aer se fac, înnorat, tigvă-ngropată-n nisipuri de fiară.
Veghez și sunt drept și înaltă e umbra mea.
Constelația ochilor mei e atrasă de roșia stea,
privirile mele sunt drepte, sunt nemişcate.
O, păsările s-ar putea odihni în ele
ca pe niște ramuri colorate.
autor Nichita Stănescu
din volumul O viziune a sentimentelor (1964)
din volumul O viziune a sentimentelor (1964)