Noi, noi amândoi, proiectul Eu zbor! Veniţi cu mine?, pictură şi literatură

proiectul Eu zbor! Veniţi cu mine?
Noi, noi amandoi
texte de Maia Martin, Ion Toma Ionescu, Ion Vanghele, Mihaela Dumitriu, Ion Ionescu Bucovu, Emanuel Pope

lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
muzica Max Bruch, Concert Pieces for violoncello and orchestra, Kol Nidrei: Adagio based on Hebrew melodies op.47

Noi, noi amândoi, 2011, 70x50, acril/pânză

Picături de lumină

Magnetice umbre

Un dans de şopârle

Sub frunză ascuns

Dispare ea frunza

Dispare pământul

Pe marginea brumei

Şoptim amândoi

"Noi"

...unu-doi, unu-doi...

Maia Martin, 2012

Eşecul. Etapa de concurs

Experienţa mea era nulă. M-a simţit şi, binevoitoare, m-a împins către sofaua ce-mi oferea un punct de sprijin. Corpu-i longilin, fără sfârşit îmi curenta mâinile tremurânde sub muselina uşoară, iar buzele, descifrau un limbaj pe care n-aş fi crezut că-l pot stăpâni. Invelişul lunecase de mult. Cu degetele resfirate, să nu pierd nimic, mângâiam suprafaţa corpului devălmăşit. Ore în şir, ne-am căutat disperaţi fără să ne putem întâlni cu adevărat vreodată. N-aş fi putut bănui că există atâta delicateţe.
- Nu-i nimic, ne-am dorit prea mult.

Ion Toma Ionescu

Pentru că eşti albă

Pentru că eşti albă

şi îți prinzi fustele peste trupul tău de intensă lumină cu același ac de siguranță pe care l-a folosit și mama

după ce bunica a obosit s-o mai învețe răgazul împăturirii din sine

Pentru că ești hrana disperării din închipuire

si ești cutremur al absenței reverberată-n roua grădinilor din vis

Pentru că te presimt ca pe un submarin atomic alunecând prin abisul meu tainic

cu pași fără de murmur

Pentru că ești secretul care nu răspunde

și-n nopțile de teamă copil mă porți ca pe o năframă

Pentru că nici timpul nu te știe

oglindă să-ți cunoască chipul

și-n toată însingurarea existenței misterul tău e tot ce am aproape

Pentru că în pragul risipirii așteaptă trupul tău în chip de poartă

Acolo abia,

despovărat,

nefericitul însetat din mine

sorbind nesățios printr-un sărut culorii tale îi va deveni pereche.

Eu dispărând mai alb decât lumina lunii, tu rămânând îmbujorată

Mireasă a lui pe veci

copilă tu,

Mereu, iubita mea

pururi într-atât de albă.

 Emanuel Pope

Femeie

ai trecut într-un mantou de seară,

femeie, pe sub geamurile mele,

era un început de primăvară,

în mână îţi luceau vreo trei inele.

în urmă-ţi a rămas strada deşartă,

doar un miros de liliac în floare,

o tristă amintire, aproape moartă

şi mi-ai lăsat în suflet doar răcoare.

mi te-am văzut în noaptea fără stele

aşa cum te văzusem altădată,

şi cum gândeam în cântecele mele

pe patul alb, seducător de caldă.

voiam să te frământ în băi de stele,

din corpul tău să fac viori de nuc

cu el să-mi mângâi dorurile mele

şi-apoi cu tine-n lume să mă duc.

peste vederi îmi cade-un văl de ceaţă,

aş vrea să fie iar un început,

să fie o eternă dimineaţă

să ne-necăm în marea de trecut.

am coborât în mine ca-n infern,

ca un lunatec, făcător de rele,

din sufletu-mi stingher si-atât de tern

mai mi-au rămas doar nopţile rebele.

9 februarie 2011

Ion Ionescu - Bucovu

Cu trupul tău subţire de silfidă
Alunecam două speranţe-n Rai
Iar cerul ne închide în firidă
Într-o culoare ca de luna Mai

Şi timpul plânge-n pletele bogate
Atât de verzi de salcii care sunt
Eu te sărut pe poalele brodate
Cu semnele de cer şi de pământ

Alunecăm prin cer ca printr-o mare
Doi şerpi de jad cu ochii de smarald
Cu aripi albe şi arzând în soare
Şi dorul mă învăluie iar cald.

Ion Vanghele

Eu pe negru
tu pe alb
născuți galben-smarald,
zori și noapte
stăpâniți de șoapte
armonie și putere
dansul ritmic în tăcere.
Tu respiri eu înspir
născuți roșu-safir
stăpâniți de gând-tăcere
făr de chin și de durere...

Mihaela Dumitriu

hai sa fim seriosi

totul este anapoda

albul ma demoralizeaza

parca m-as culca cu o statuie moarta

voi stati ca doi gemeni in profil invers

va studiati gandurile 

va uzati sentimentul cardiac

minotaurul a iesit in pauza regulamentara

e momentul sarutului

cu un ranjet alb 

dintii de otel 

musca din panza 

cu pofta condamnatului la moarte

Adrian Grauenfels, 2012

* publicata la 1 aug. 2012