Oliviu Crâznic, Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, Cap. 1. Invitatia, lectura Maia Martin



Oliviu Crâznic, Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, Cap. 1. Invitatia, lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
muzica Frederic Chopin, Sonata no 2 in B minor op 35, Grave





Dragii mei, am citi aceasta carte si am fost captivata. Ritmul este alert, actiunea te tine in suspans, mintea iti cauta febrila solutii la fenomenele mistice ce au loc la castel. Va recomand sa o cititi!


Oliviu Crâznic http://www.goodreads.com/author/show/4939353.Oliviu_Craznic


OLIVIU CRÂZNIC
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul

Capitolul 1
Invitaţia

Primul meu impuls a fost să refuz. O cunoscusem pe marchiză la Paris cu aproape un an în urmă, când amicul meu, vicontele de Vincennes, mă introdusese în saloanele ei. Era de bon ton să te afli acolo, şi nici nu pot spune că în perioada aceea eram ocupat, aşa că mă prezentasem. Impresia cu care am rămas era una obişnuită, deloc neplăcută, dar nici chiar pe gustul meu: multă lume bună, muzică de calitate şi conversaţii spirituale, amestecate însă cu mult snobism şi cu destulă ipocrizie. Marchiza însăşi, strălucitoare dar superficială – atât cât putusem să-mi dau seama după o conversaţie şi un dans – nu părea să se încadreze în eventualul meu cerc de prieteni. M-am retras puţin după miezul nopţii, cu o scuză oarecare, şi asta e tot ce îmi amintesc că mă leagă de ea.
Dar acum m-a invitat la nuntă.
Desigur, eram flatat. Nici n-aş fi crezut că mă ţinuse minte. Putea să fie şi mâna lui Vincennes – dar când punea astfel de lucruri la cale de obicei mă anunţa dinainte. Am privit din nou cartea frumos lucrată, cu ornamentaţii de aur şi diamant, şi am recitit textul principal, scris cu minunate litere gothice:

Ca urmare a unei frumoase amintiri lăsate de prezenţa dvs. într-o seară superbă de iunie, o (îndrăznesc să sper) foarte dragă prietenă are deosebita plăcere de a vă invita la mai bine de trei luni de serbări şi petreceri, ocazionate de fericita decizie de a-mi uni destinul cu alesul meu, onorabilul conte Maximillien Schwartz, de vază supus al Majestăţii Sale, Împăratul Austriei. Serbările vor avea loc la minunatul castel de la Nuit-aux-Bois, moştenit de la prea-iubitorul meu unchi nu cu mult timp în urmă.
Nădăjduind în susţinerea dvs. într-un astfel de moment deosebit şi asigurându-vă că atât atmosfera, cât şi climatul or să vă priască, semnează a dvs. pe veci devotată amică,

Josephine de Lauras

Nimic de zis, scria bine.
Timp de aproape o jumătate de oră, am încercat să găsesc un cât de mic motiv să rămân. Problema era că nu îmi venea nimic în minte. Afacerile mele –câte mai rămăseseră – se aflau pe mâini bune, pământurile la fel. În urma dării acestora spre administrare, practic nu mai aveam nici o tangenţă cu propriile mele chestiuni financiare. Nu îmi rămânea de făcut altceva decât să îmi încasez veniturile – destul de modeste, dar suficiente pentru nevoile mele actuale. De când mă despărţisem de Juliette, preferasem să mă retrag pe domeniile mele şi să-mi petrec cea mai mare parte a timpului citind, dormind sau plimbându-mă. Cu timpul, prietenii mei se obişnuiseră şi renunţaseră să mă mai bată la cap cu revenirea în viaţa socială; de altfel, doar Armand de Courtray mai locuia în zonă, şi ne vedeam destul de rar de când se căsătorise.
La dracu, chiar n-aveam de ce să refuz. O schimbare de aer o să-mi facă bine.
Desigur, adevărul era că de fapt aveam motive destule. În primul rând, invitaţia era suspectă. Modul în care fusese scrisă – sugerând o mult mai mare apropiere între mine şi marchiză decât existase vreodată – părea să indice că ar trebui să joc un rol. Apoi, din câte ştiam eu, reputaţia marchizei nu era chiar fără de pată. La nivelul de zvon, se vorbea despre o relaţie incestuoasă cu fratele ei, care apoi se sinucisese. Şi nu era singurul lucru neplăcut auzit despre ea. Nu dădusem nici o atenţie chestiunilor de genul acesta pentru că nu mă interesau, dar în condiţiile date puteau să schimbe puţin problema.
În fine, prezenţa mea acolo impunea un efort financiar care ar fi putut fi cam prea mare pentru mine.
Şi totuşi simţeam nevoia să merg. Întreaga după-amiază mi-am petrecut-o trecând de la o stare la alta, însă, spre sfârşitul zilei, eram destul de decis să refuz. Am luat pana pentru un răspuns politicos, şi am simţit ceva ca o uşurare, când, dintr-odată, am realizat că pur şi simplu nu reuşeam să formulez nimic ca să mă achit civilizat de datorie. După o jumătate de ceas cu foaia în faţă (reuşisem să scriu pe ea doar Dragă Marchiză,), am amânat pentru a doua zi conceperea scrisorii de răspuns.
Desigur, nu am mai conceput-o.
În zorii vineţi ai zilei următoare, un curier pe un cal înspumat mi-a adus o scrisoare de la Vincennes. Convins că în sfârşit voi primi lămuriri (poate nu fusese decât o farsă), am rupt grăbit peceţile cu cap de câine ale vicontelui şi am citit stupefiat un singur cuvânt, care mi-a hotărât soarta.
Vincennes scrisese doar:

Vino.

*

Opțiuni achiziție:

Volumul poate fi achiziționat, în format tipărit, prin comandă efectuată pe situl Librărie.net:

sau, în format electronic, prin comandă efectuată pe situl Elefant.ro:
Despre autor:

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, profesor evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, profesor gr. I Limba și literatura română) este scriitor de literatură fantastică, critic literar, conferențiar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, 2001). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi, Ian R. MacLeod) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă tipărită apărută sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. În România, a fost invitat, în mai multe rânduri, să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București (despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală) ori studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. Creștine „Dimitrie Cantemir” (despre Lumi ficționale în literatura modernă). A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate sau radiodifuzate. A apărut, în 2015, în calitate de expert în istoria vampirismului, în episodul Hunting Vampires al serialului Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. Pagini virtuale oficiale: Editura Crux Publishing: Ceasul fantasmelor (http://cruxed.ro/product/ceasul-fantasmelor), Facebook: Oliviu Craznic (https://www.facebook.com/oliviucraznicofficialpage), Goodreads: Oliviu Craznic (https://www.goodreads.com/author/show/4939353.Oliviu_Craznic).

Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)




* publicata la 31 iul. 2012

Postări populare