Nichita Stănescu, Confruntare, lectura Maia Martin


Nichita Stănescu, Confruntare
lectura Maia Martin











Confruntare


Peste noapte, cerul meu curgător,
Și-a eliberat toți sorii deodată,
și ei, ca un arc începură să bată
într-o dezordine iluminată,
întâi mai iute, apoi mai ușor.

Era de piatră verzuie luna mea
și căzând pe turnul primăriei, turti
minunatul cocoș de tablă care muri
și rămase luna înfiptă aci
și-ncerca să răsară și nu mai putea.

Eu mă aflam la fereastra dinspre apus,
îmi roteam privirile peste acoperișe.
Pe valurile lor de tablă, piezișe,
zării o corabie de fum cum se furișe
din furnalul de cărămidă, în sus.

Ce cauți pe catargul de fum,
băiete din clasa a doua primară?
Te cațări pe scara prelungă de sfoară.
Lumina ta o fi ajuns bunăoară
în dreptul stelei Arcturus, acum?

Peste noapte, cerul meu, peste tot,
și-a eliberat electricii sori, în cerc.
Mă subțiu spre Arcturus, mă fac gând și alerg:
să refac, de departe, de foarte departe, încerc,
orașul cel vechi, și mi-e greu și nu pot.

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)

Postări populare