Învățătoarea, de Nina Cassian, poezia care ne întoarce la primul dascăl

 

Lectura: Maia Martin

Există oameni pe care nu îi uităm niciodată. Printre ei se află și prima învățătoare – cea care ne-a întâmpinat în prima zi de școală, ne-a învățat primele litere, ne-a îndrumat pașii și ne-a încurajat atunci când aveam emoții.

Poezia „Învățătoarea” de Nina Cassian este o evocare delicată și plină de căldură a acestei prezențe importante din copilărie. Versurile surprind recunoștința și admirația pe care le purtăm, chiar și după mulți ani, celor care ne-au fost călăuze la început de drum.

Această lectură face parte din seria „Vacanța mare | Sfârșit de an școlar”, dedicată momentelor de bilanț, bucuriei vacanței de vară și amintirilor care ne însoțesc toată viața.

Fie că ești copil, părinte, bunic sau cadru didactic, te invităm să asculți această poezie și să îți amintești de persoana care te-a învățat să citești, să scrii și să privești cu încredere spre lumea din jur.

Vizionare plăcută! 🌞📖

Învăţătoarea 

de Nina Cassian

Ţin minte-un timp ce nu l-a şters uitarea,

Când, lângă chipul mamei, mult iubit,

Îmi apărea alăturea alt chip,

Un chip frumos şi blând: învăţătoarea.

Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,

Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi,

Dar toţi tăceam când auzeam pe sală

Mult aşteptaţii, cunoscuţii paşi.

Intra cum ar intra în casa ei

Şi ne vorbea de câte sunt pe lume,

În limpezi vorbe, pline de temei,

Şi pentru înţelesul nostru-anume.

Voi şti oricând, chiar anii de-ar mai trece,

De ochii ei, de părul ei bălai,

De mersul, de dulceaţa ei din grai,

De-nvăţătura-i, niciodată rece.