Nichita Stănescu, Portret de adolescentă, lectura Maia Martin




Nichita Stănescu, Portret de adolescentă
lectura Maia Martin










Portret de adolescentă



Erai atât de copilăroasă, încât
Aproape ți-era teamă să privești
copacii și stelele, în ochi.

Dar nici de plecat nu plecai
de lângă trunchiul copacului,
de sub stelele serii.

Și dacă mă gândesc mai bine,
în aerul din jurul tău nu se petrecea nimic.

Oare tu te uitai prin el,
ca printr-un ochean?
… Stelele serii, călătorind prin aerul proaspăt
îți spuneau ceva aprte? Și numai ție?

Nu pot să știu nimic.
Eu te priveam ore-n șir,
până când privirile mele
dădeau frunze albastre,
până când vântul mi le smulgea,
ori cădeau ele singure, îngălbenite, la pământ.

Și-atunci abia, poate că venea toamna…
Dar dacă mă gândesc mai bine,
nici de aceasta nu eram prea sigur.
autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)

Postări populare