Lăstunul, Otilia Cazimir

Lăstunul, Otilia Cazimir
lectura Maia Martin



Lăstunul

Peste dealul lui Păun
Se coboară un lăstun:

Vede fânul strâns în clăi,
Vede satul peste văi,
Și mai vede-n nori de praf
Sârmele de telegraf
Fără nici-o rândunică…

Inimioara-i mititică
Bate repegior de frică.



Cată colo, cată ici,
Cercetând cu ochii mici.
-Cip-cirip, cip-cirici!
Nu va fie cu bănat,
N-ați văzut trecând pe-aici
Stoluri lungi și ușurele
De lăstuni și rândunele,
Să m-agăț și eu de ele?
Că am cam întârziat
Și mă prinde iarna-n sat,
Singurel și supărat!


Otilia Cazimir