Emanuel Pope, Vorbind despre fluturi ( Blue Eyed Sailor), lectura Maia Martin

Emanuel Pope, Vorbind despre  fluturi  ( Blue Eyed Sailor), lectura Maia Martin

Vorbind despre  fluturi  ( Blue Eyed Sailor)

       

                                                                             

se dedică unui fluture tatuat pe un umăr de fată

Thanks  Mia !

                                        

Suntem RARI, FRUMOŞI, MAIESTOŞI, TRIMBULINZI...

albinele de dragul nostru  fac miere şi mor

suntem inimaginabili  de rari

ceva între gâze şi spiriduşi

cu degetele de la o singură mână putem  struni ca pe o harpă

umbra întreţesută  în adânc a zecilor de suflete ascunse 

suntem  frumoşi

nu cerşim  

indescriptibili de frumoşi

suntem  ca Frida şi Diego

numai ca tu nu ai mustaţă,  iar eu nu nu mă înfrupt din cadavre

dar chiar şi aşa.... în ciuda acestor carenţe se pare că o lume întreagă ne divinizează

şi tu bucură-te, bucură-te Eva nopţilor mele albe  că  atâţia credincioşi ne  poartă chipul tatuat  pe cochiliile lor de sidef

noi care  am  respirat aerul ăla îmbâcsit de  praful de puşcă al archebuzelor spaniole din vecinătatea  zeului  Montezuma la Tenochtitlan

şi am  făcut  dragoste în  timpul  revoluţiei din Mexic,  zece ani cu aceeaşi pasiune,

când cu  doi  pesos orice gringo  îşi  putea cumpăra  un cal, un Wincester , o bandulieră grea de păcate  şi sufletele a două sute de ţărani umbrite sub sombrero de foame...Viva Zapata!

şi suntem maiestoşi,  vezi bine

din moment ce în fiecare dimineaţă 

ca să ne putem dezmorţi oasele reumatice

reuşim cu siluetele noastre  să ridicăm  puţin câte puţin, milimetru cu milimetru

tulpana  cerului dezvelind picioarele Domnului

mama ei de anatomie  divină şi  lirică !

mai mult o broderie transparentă  de sânge şi nervi fără scăpare

nu degeaba  se spune că de grija noastră  tremură sub smalţ cobaltul  porţelanului  Sevres din serviciul reginei Angliei 

da, da,  ai auzit bine! nu e o poantă

aşa, bătrân şi cu mintea rămasă  printre curcubeiele de lumină ale secolul XVIII  el  încă mai denotă o remarcabilă  conştiinţă  ( avea dreptate Proust când povestea )

de aceea ţi-am şi spus  să căutăm după moarte  găzduire în una din marile colecţii ale lumii.

suntem  trimbulinzi

si daca n-am avea o inimă atât  de grea o singură vocală  ne-ar putea arunca taman la limita universului

într-atât suntem de uşori, vulnerabili şi pe cale de dispariţie!

dar ţie nu-ţi pasă, zău că nu-ţi pasă

râzi, râzi  şi cu nonşalanţă risipeşti  prin pulberea oricărui drum şi în dreptul oricărui drumeţ argintul slovelor tale

toţi şi-au făcut  coliere de piatră din secundele timpului tău  

chiar şi atunci când te invit să muşcăm din norii de gheaţă  -privindu-ţi pofta de viaţă -

mi-e frică să nu te pierd 

într-atăt  îmi  eşti de dragă , copilă nebună

şi ăsta e un sentiment mai rău ca după moartea lui John Lennon,  dacă îţi mai aminteşti

şi ...da,

lumea a  început cu noi şi cu noi odată îşi va face şi ea valiza în grabă

iar universul de care  aminteai într-un poem va înceta  să mai  tuşească 

se va subţia începând de la bază 

şi în numai o vară

pâmântul  va arată deplorabil ca o babă

gară deraiată cu trupul bătrân  schilodit printre şine

FERICIŢI ...

‘‘oamenii  mai curând ne vor ierta o crimă  decât ...’’   de aceea îţi zic:  Hai,  s-o facem  !

(  suspansul mă disperă, niciodată nu am avut răbdarea să privesc un film cap-coadă )

putem  termina acum  ...într-un  mod  festiv 

cu lumânări şi cu  tacâm de argint 

plămân rablagit  lângă plămân tabagic vom muri  spate în spate

aici, pe masa asta de disecţie a poemului

cu o  unică şi ultimă  respiraţie vom  apăsa  fredonând butonul fast-forward până la capăt

...ca dintr-o icoană  făcătoare de minuni

sub  bisturiu

din piepturile noastre

-          al tău din marmură albă ca zăpăda eternă a muntelui  Salkantay  din Peru

-          al meu din marmură neagră ca durerea  învinsă a lui Makeba  trăind  departe de Africa

vor ţâşni numai  zboruri.... zboruri 

Multiple, Desăvârşite şi Împerechiate Zboruri

toţi zeloţii  vor spune ‘’ Ooh ! ...oh!  ‘’

şi ‘’Oh! ‘’se  va numi  toată înţelegerea  lor existenţială

de-acum îi vom lăsa să se adape

noi nu le vom mai spune nici  ‘’ pâst!

cuminţi şi zâmbitori 

...NE VOM  URCA  PE GENUNCHII  BUNICILOR  NOŞTRI 

din nou

tu vei avea trei ani , eu şase 

o vârstă  numai bine aleasă 

cred eu 

şi potrivită Si bemol- urilor cântărilor din noua Casă. 

autor Emanuel Pope