Târgul ţăranilor la Muzeul Ţăranului Român

 7 noiembrie 2010
Reportaj în imagini

Într-o frumoasă duminică am ajuns la Muzeul Ţăranului Romăn. După ce am vizitat expoziţia "Ziua morţilor în Mexic", am mai mers câţiva paşi şi am văzut ca exista un târg al ţăranilor. Mereu am impresia că acest târg este numai de sărbători, dar iată că mă înşel. Lume multă, tarabe colorate şi vii, zumzet si voie bună. Intrarea liberă.
Imediat cum am intrat am găsit  colac secuiesc, turtă dulce, miere, vin, must, cozonac, chec, brânză de toate felurile, prăjituri de casă, porumb copt sau fiert, din nou vin, roşu de astă data, din nou turtă, mici, frigărui, dulceţuri, gemuri, cârnaţi, muşchi afumat, fursecuri si multe alte bunătăţi.

La intrare se vindeau colaci secuieşti (kurtos) foarte gustosi. Am fost atrasa de culoarea aprinsă a cortului, iar de gustat i-am gustat mai pe seară, profitând de poftele sorei mele cu care m-a întâlnit în acelaşi loc.

Turta dulce încântă privirea cu formele naive şi culorile delicate. Imaginaţia e lăsată să zboare, iar rezultatele sunt uimitoare.

Biserica şi troiţa din curtea muzeului se profilau în razele soarelui. Iată, mai sus, un detaliu. În jurul bisericii de lemn , oamenii s-au aşezat pe iarbă pentru a mânca mici, frigărui şi alte bucate ce se puteau servi. Am stat şi noi alături de ei la un mic, o saramură delicioasă şi o prăjitură de casă. M-am bucurat că putem sta pe iarbă fără să fim alungaţi.

Borcanele cu miere acoperite frumos cu pânză de sac mi-au atras atenţia. Apicultorii vindeau de toate: miere, polen, faguri, propolis, lumânări şi alte produse din miere şi ceară.

Am găsit şi producători de brânză. Am cumpărat brânză în scoarţă de brad, din care nu mai gustasem de ani de zile. Mâncasem demult, la o prietenă, în Pietroşiţa şi mi-a plăcut foarte mult. Baciul mi-a spus ca cel mai bine se mănâncă cu mămăligă. Am mâncat din ea, o săptămână mai târziu, sub forma unui bulz delicios preparat de soţul meu. Am asezonat bulzul cu cârnaţi de casă, cumpăraţi tot de la târg.

Mustul preparat pe loc, teascul, butoaiele, domniţele ce te serveau îmbrăcate în costum popular, toate te îmbiau la degustarea licorii... copiilor lui Bachus. Un pahar de must roşu a fost exact ce ne trebuia. Dulce şi puternic aromat, ca la mama acasă, când culegeam mica noastră vie.

Se vindeau mici, frigărui, saramură de peşte şi alte preparate la grătar. Toată lumea vroia să guste. Atmosfera era senină, lipsită de muzică şi toate cele supărătoare.Am stat şi noi cuminţi la coadă. Eu, mai puţin cuminte, căci m-am dus să dau o raită până în spate şi să realizez aceste fotografii.

Trecând peste oamenii de la coadă, am reuşit cu greu să imortalizez cuptorul pentru jar şi o parte din grătare.


Aşteptând la coadă am remarcat mozaicul ce decorează clădirea. Strălucea frumos în lumina soarelui. Vă prezint fotografia în care se profilează şi umbra unui copac.

 Doamna prepara de zor porumb copt. Nu am luat, dat fiind faptul că trebuia să aleg între must şi porumb. Şi, după cum deja aţti aflat, am ales mustul.A cumpărat după-amiază sora mea porumb fiert şi mi-a dat să gust. Nu era chiar aşa de bun. Porumbul era prea tânăr şi moale. Aşteptăm producţia de data viitoare.

O altă tarabă de brânzeturi cu un baci pitoresc.

O frumoasă prezentare a produselor, o natură statică demnă de pictat.

Fursecuri de casă. Colorate, spriţate, arătau bine, nu am luat, dar bănuiesc că erau la fel de bune precum arătau.


Pe ultima alee  am avut surpriza plăcută să găsesc şi artişti populari cu ceramică, mobilier, pielărie, haine ţesute, ştergare, accesorii diverse.

O mobilă extraordinar de frumoasă. Scăunelul pentru copii mi-a plăcut foarte mult (centru, jos).


Doi artişti populari din Moreni, judeţul Dâmboviţa, au venit cu obiecte de lemn încrustate, bijuterii haioase şi icoane.  Icoanele erau realizate pe lemn sau pe sticlă. Eu sunt tot  din judeţul Dâmboviţa şi m-am simţit ca între vecini.

 Icoanele pe sticlă.

Bijuterii moderne, de o diversitate şi modernitate uimitoare.


Aleea, aşa cum se vedea din spate. În planul apropiat - taraba cu produse realizate din piele: curele, portofele şi gentuţe foarte frumoase.

 
Mi-a plăcut ceramica şi accesoriile din sticlă de Murano realizate de artista Sabina Moraru, fata doamnei din imagine.Am sporovăit un pic cu doamna, mi-a arătat nişte clopoţei de ceramică foarte haioşi, dintre care cel mai bine se auzea cel albastru, cupă cum îmi recomanda ea.  Am fost invitată şi la atelierul artistei care a terminat Ceramica (facultate). Atelierul se află în Bucureşti.


Vă invit să mergeţi cu toţii sâmbătă sau duminică la Târgul Ţăranilor de la Muzeul Ţăranului Român. Aici veţi găsi nu numai bucate foarte sănăroase, dar şi cadouri frumoase pentru sărbătorile ce se apropie.Cadouri handmade, cu mult bun gust şi care  îi vor încânta pe cei cei le vor primi în dar. 

A dumneavoastră, hoinar de ocazie, Maia Martin

Postări populare