Anghel Dumbrăveanu, O cană de apă, lectura Maia Martin

Anghel Dumbrăveanu, O cană  de apă, lectura Maia Martin

muzica:  Manuel de Falla, From "El Sombrero de Tres Picos", Danza Del Molinero *
montaj Maia Martin

O cană  de apă

Atât de des mi-am spus că e târziu,

Că anii îmi răpiră mirarea vorbirii,

Că vine mereu cineva, noapte de noapte,

Luându-mi femeia

Şi ducând-o-n uitare. A trebuit

Să caut mereu. Mai mult singur am fost

Pe malul unei ape, cioplind chipul iubit

În lemnul unui cuvânt.

Şi nu mai pot să strig. Arătare,

Aş vrea să spun, om sau pasăre

Dacă eşti, vino pe mal să vorbim.

Iată-mi avutul: puterea de-a merge,

De-a privi şi de-a numi ce gândesc.

Ia-mi mersul, de vrei, şi vederea,

Îţi dau şi puterea vorbirii-

Viu, voi vedea şi voi merge,

Voi vorbi cu gândul, cu semne pe care nu le cunoşti,

Dar lasă-mi femeia-nu-i pune pe faţă

Pânze de umbră, nu-i pune durerea-n priviri,

Las-o să umble divin printre aceste lucruri,

Să-mi aducă o cană de apă de la marginea lumii.

Însă e foarte târziu, se lasă amurgul

Şi nu mai am mierea de ieri a vorbirii

Şi stau pe malul unei zile, tăcut,

Cioplind în lemnul unui cuvânt

Chipul femeii care-a plecat

Să-mi aducă o cană de apă.

autor Anghel Dumbrăveanu

*Jose Lostalo - Bandurria; Sergi Vicente - Guitarra