Paul Celan, Poezii (3 poezii), traducere Adrian Grauenfels


Paul Celan, Poezii (3 poezii), traducere Adrian Grauenfels
lectura Maia Martin



În memoria Franței

îmi aduc aminte: cerul Parisului, toamna și fumul...
târguiam flori și inimi și flori care să se deschidă
puse în apă
și în camera de la mansarda noastră ploua
vecinul, domnul Paul, ne vizita adesea
un domn slab, bun la jocul de cărți
mă bătea mereu, mi-am pierdut irișii ochilor
tu mi-ai împrumutat părul tău

l-am pierdut  și pe el,
m-a învins fără milă.
A plecat, ploaia l-a urmat
eram foarte bine morți,
și totuși respiram...
**

Dezordine în cuvinte

Nu buzele mele, gura ta, privesc
nu în fața porții, străinul, el
nici cum e ochiul, pentru lacrimă.

Șapte nopți, cerul roșu, se făcu roșu,
 cel mai șapte inimi,
adânc, la poartă degetele bat
șapte roze, mai târziu,
fântâna a început să curgă...

**

Plecarea orbului

Unui nevăzător,  azi:
eternitatea este plină de ochi
în ei se îneacă  imaginile
așa cum au venit
ca să estompeze
lipsurile limbii tale
pe care le înlocuiești  cu gesturi
care nouă ne par
un dans al cuvintelor
făcute din toamnă, mătase și nimicuri.
**

Comentarii

Postări populare