Poezii, Rodian Drăgoi, Gabriel Bota, Gabi Schuster, Adrian Grauenfels, Gina Zaharia, lectura Maia Martin
Scrisoare către Dimitrie Stelaru, Rodian Drăgoi
Seara în septembrie, Gabriel Bota
Poezie verde, Gabi Schuster
Invitaţie la teatru, Adrian Grauenfels
Cafea amară, Gina Zaharia
lectura Maia Martin
muzica Duce Mousitomanie - Orion
montaj Maia Martin
Scrisoare către Dimitrie Stelaru
De mii de ani nu ţi-am mai scris Dumitre
cenuşa dintre noi a dat în floare
îţi scriu acum şi ştiu c-o să mă ierţi
sunt străbătut de-o rană călătoare
de când te-ai dus m-am înnoptat şi-aud
cum te caută planetele pe care ai trăit
acum e primăvară vin mugurii pe jos
spre satele pe care le-ai iubit
sălbatec ninge-n casa în care te aştept
s-a-ntunecat şi vinul strigându-te duios
mi-e-aşa de frig de parcă tot aş sta
lângă un foc cu flăcările-n jos
şi umbra mea e leoarcă de sudoare
spre palida ta casă alerg pe-un drum beteag
aş vrea să deschid uşa dar nu mai pot să intru
o namilă de greier s-a aşezat în prag
autor Rodian Drăgoi
Seară în septembrie
e seară în septembrie
aş bea un ceai cu ghimbir la samsara
şi m-aş citi în pălmile oricui, nimănui
apoi m-aş arunca în locul cuiva
de la vreun etaj miraj
rupându-mă amestecându-mă
până învăţ să iubesc nevrotic hiptonic
şi nu m-aş opri n-aş mai gîndi
i-aş lăsa pe toţi să-mi trăiască din viaţă
măcar o secundă rotundă
eu să dispar eu să apar
undeva oriunde uneori nicăieri
iar noaptea să se-nchidă lichidă...
de ce mă-ntrebi cum de exist, nu ţi-am mai spus?
sunt pentru că ştiu că tu vrei ca eu să fiu
autor Gabriel Bota
Poezie verde
În mijlocul câmpului
singurul nuc,
istoveşte apa din cuiburile freatice
adormite uscate uitate băute
de peşti
crengile de umbră apleacă cerul
să mai întunece magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua
ca şi cum toate basmele ar fi adevărate
şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult...
Nucul rupt de furtună gândeşte iute
în cădere
la înainte de moarte ce-or fi ştiut frunzele ?
autor Gabi Schuster
Invitație la teatru
Bătrâna doamnă a admis
să invite toţi spectatorii din lume
cei morţi şi cei ce stau în picioare
cei îngropaţi de mult
şi cei ce apreciază mirosul rânced al cortinei
cei care iau din aer retorică
şi a mai zis să se întindă covorul roşu pretutindeni
şi dacă va fi îmbulzeală
să fim împinşi spre balcoanele şubrede
că mai sunt câteva fotolii goale
cei ce întârzie şi cerşesc la intrare
să fie puşi pe scaunele ce se vor goli
desigur
unii vor muri de frumuseţe
iar alţii vor cădea seceraţi de emoţie
iar cei ce se bat pe rândurile din faţă
să facă loc rotilelor ce rostogolesc
bătrânii la locul de onoare
sub reflector, lumina
în primul rând.
autor Adrian Grauenfels
Cafea amară
Era mult ger, amarnic şi nătâng,
Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng
Dar îmi plăcea cafeaua ta amară
Din praf târziu cu armonii de seară.
Când am simţit că-ncep să mă înec
M-am agăţat de norul cel mai sec
Şi a plouat cu noi, a câta oară,
Cu hohot ars în dinastii de ceară?!
M-ai luat de mână ca şi cum n-ai şti
Că veacul nostru are doar o zi
Dar ne-am pierdut în torţe-amăgitoare
Lâng-un pian şi-un semn de întrebare.
Şi-acum simt gerul, încă n-a apus,
Căldura s-a-ndreptat în sens opus
Şi-am îngheţat în straiele de nea…
Şi mi-am uitat mănuşa-n palma ta…
Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng
Dar îmi plăcea cafeaua ta amară
Din praf târziu cu armonii de seară.
Când am simţit că-ncep să mă înec
M-am agăţat de norul cel mai sec
Şi a plouat cu noi, a câta oară,
Cu hohot ars în dinastii de ceară?!
M-ai luat de mână ca şi cum n-ai şti
Că veacul nostru are doar o zi
Dar ne-am pierdut în torţe-amăgitoare
Lâng-un pian şi-un semn de întrebare.
Şi-acum simt gerul, încă n-a apus,
Căldura s-a-ndreptat în sens opus
Şi-am îngheţat în straiele de nea…
Şi mi-am uitat mănuşa-n palma ta…
autor Gina Zaharia
* publicata la 6 oct. 2011