Adrian Grauenfels, Verific degetele de la picioare, lectura Adrian Grauenfels




Adrian Grauenfels, Verific degetele de la picioare
lectura Adrian Grauenfels
montaj Maia Martin



Verific degetele de la picioare

Gândul acesta  merită un desen
textul e o fantezie cu ciori rasiste
stăm pe o bancă şi mâncăm seminţe
tu cojeşti o fântână de nori
e ora 8 fără cinci
bate semaforul a tren militar
înăuntru un saxofonist în haine de sărbătoare
improvizează ave maria cu extrasistole false
orice formă de artă e o descojire
orice mesaj e o trompetă cu raze de soare
chiar şi cărămizile se stivuiesc armonic
în creierul nostru plin de prejudecăţi
din urmă, nostalgia păcii devine obsesie
din trenul sosit
 coboară răniţii de război, invalizi cu spinarea frântă
infirmiere cafenii le oferă confort, salvare 
e greu să acceptăm contrastul de negru cu alb, rasele amestecate
din precauţie le rogi să se descalţe
şi ce surpriză, ce uimită mirare
că toate au la fel ca noi
cinci degete la picioare...

Comentarii

  1. minunat facut Maia ! multumesc . AG cu 5 degete ..

    RăspundețiȘtergere
  2. Știți cum văd eu lumea creatorului de artă? O văd așa : . . Scrii, sau pictezi, sau compui muzică, sau scoți, vorba lui Michelangelo, înlăturând ce nu e de folos dintr-un bloc de piatră, o statuie. Faci una dintre aceste minunate lucruri, dar.. Dar nu o faci pentru toată lumea. Nu poți. Nu te vor înțelege, pentru că nu aveți același fel de a simți, și dacă nu te simte, o să îți țină lucrarea undeva în văzul lumii. Să se laude cu tine, cu munca ta. E a lui, a dat bani pentru ea, chiar dacă între ce ai simțit tu și mintea lui e o prăpastie.
    Așa și cu autorul versurilor de aici. Nu a scris pentru toți. Nu poate. Sau nu vrea să fie comercial. Asta e perfecțiunea artistului. Nu se vinde. Nu poate. El este el. Și asta trebuie admirat. Trebuie să îi admir călătoria prin,, Nimic nou pe frontul de vest " trebuie să îi admir credința că poate spune,, Adio arme!" .. A citit. Știu. Și eu am văzut, răniții și infirmierele îmbrăcate în culori terne, mi le-a arătat Hemingway și Rilke.. Acum știu.. Și pot să văd. Poate că sunt unul dintre nebunii care mai stau să asculte jazzul.. Poate că și pe mine mă miră cât de mult ne asemănăm, chiar dacă suntem orbi și nu vedem cum trece timpul, cum se schimbă culorile anotimpurilor vieții, ca un semafor..
    Mulțumesc. Mulțumesc din suflet pentru că am putut citi. Eu trebuie să citesc. Pentru că trebuie să înțeleg. O virgulă, schimbă sensul. Mulțumesc. Felicitări autorului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Constanta! De cand ma stiu scriu.. pentru mine scriu. Exact cum ai remarcat. Si eu sunt nebunul cu jazz in urechi. Cu mainile pline de lut si vopsea.
    Traduc si dau mai departe - ma bucur de minunile care ni se ofera. Cred ca a facea partas prieteni este tinta majora care ma conduce.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare