Marin Sorescu, Fanfara, interpretează Valentin Iacob



Marin Sorescu, Fanfara
interpretează Valentin Iacob









Fanfara


Ce n-aveam noi în comună…
N-aveam fanfară.
Ne-am dat seama de asta, când s-au rătăcit unii pe-acolo,
De la nu ştiu ce orchestră.

Marin Clanaristul se-ntorsese din armată cu o goarnă,
Era acum chemat pe la toate înmormântările,
Cânta foarte bine “deşteptarea”,
Când mai iute, când mai domol, după cum şi mortul,
Mai tânăr, ori mai bătrân.

Tu-tu-tu,
Ia-l şi-l du,
Tu-tu-tu,
Ia şi du-l,
C-a mâncat mălai destuul,
Făceam noi pe lângă ăi de plângeau.

Pe toţi îi înnebunise ăsta cu cântecul.
“Când oi muri, zicea ţaţa Măria Bălii,
Nu vreau decât tron de stejar, nu de fag,
Şi să-mi cânte clanaristul la cap,
Să stau aşa cu mâinile pe piept, frumoasă, şi el să-mi cânte.”

Şi-ntr-o zi, vara, pe un zăpuc, că nu puteai să dezbulugeşti oile,
Apar unii gătiţi, înjugaţi la nişte ţevi cât roata carului,
Şi-ncep să cănte pe la porţi arii din opere, canzonete,
După cum le făcea unul semn din sprâncene -
Unii ieşeau cu câte un ciur de mălai, de făină, cu drugi,
Le dădeau acolo,
Alţii ascultau degeaba, când se termina, dădeau din mâini.
“Nu mai avem nimic, ziceau, adineauri procopsirăm nişte paparude”.
- Acum, dac-o fi să plouă, plouă şi necântat, adăuga vreo femeie.

Alămurile erau lustruite, ăia suflau de zor, parcă suflau
În clopote; se clătina pământul.

- Ce fu asta, gaică?
Uliuliu! Păi să-i mai aduc un ciur, că-mi plăcu.

Depindea acum şi ce fel de ureche muzicală avea fiecare.
Unele veneau cu câte o foaie de pestelcă, un vâlnic,
Ori zăvelcă, aduceau cămaşa cu râuri şi sabace, cam ruşinate că nu
Le-o plăcea ălora.

- Uf, că nu mă loveşte pe mine moartea acum, se văieta ţaţa Maria,
Că ce-aş mai fi mers eu la groapă cu ăştia, de-a mai mare dragul.
Dar, Floreo, să nu mă bagi în mormânt noaptea, că mi-e urât,
Vin moroi, stafii, strigoi să mă sparie.
Şi-n primele zile, auzi, mă, mai stai şi tu pe lângă groapă,
Te mai învârteşti pe-acolo.

Dupa ce-au plecat a fost o linişte vreo trei zile,
Nu mai aveau nici un chichirez, nici cuc, nici pupăză,
Marin Clanaristul şi-a dat cu goarna de un copac.

Mare secetă trebuie să mai fie şi pe-acolo, pe la ei,
A tălmăcit Nea Florea evenimentul,
De s-au îmbrăcat toţi în franc nemţesc
Şi-au inventat ei ditamai fluiere,
Ca să ne încânte, să ne ia mălaiul.


autor Marin Sorescu

sursa reinvented.ro/sezatoare/



Postări populare