Elena Armenescu, Rostește-mă, interpretează Eugenia Vasiloae



Elena Armenescu, Rostește-mă
interpretează Eugenia Vasiloae










Rostește-mă


Învesmântată ca o vestală
Învăluită în speranță
Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat
Aștept ca o statuie
Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc năluca sub aceiași copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura…
Strigă-mă! ți-am spus; și a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subțire
printre armonii jefuite de cântec

Când ești departe
Rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
și ai să vezi cum o petală
Îti va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ți-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori


Departe, în jurul pământului, între neliniști
Rostește-mă cu inima uneori!


autor Elena Armenescu

sursa reinvented.ro/sezatoare/



Postări populare