Gellu Naum, Vasco da Gama, lectura Cătălin Oprea


Gellu Naum, Vasco da Gama
lectura Cătălin Oprea





sursa reinvented.ro/sezatoare/


vasco da gama
I

Strada va mânca trecătorul la oră fixă şi el
din pedalele pe care le are sub frunte
va scoate sunete pline de nasturi de sticlă
care cântă toată ziua ţinând apa în braţe
cum ai ţine o salcie şi apa
se va supăra din cauza pianului
se va sui pe catedrala subţire şi de acolo
va răsuci urechea statuii de cânepă
îi va mânca ochii şi statuia
cu sângele pieptănat frumos pe picioare
va culege perdelele crescute în arbori
din sunetul lor va face o nouă statuie care
cu sângele răvăşit pe mână va
aluneca prin tubul de carne al mingei
până la noptierele obosite
până la pălăria de tablă a lui Vasco da Gama
până la gambele albastre ale
femeii cu sângele încrustat peste care
florile vor aplauda căderea plămânilor
cum ai aplauda căderea unei saltele
în corpul cu care te culci seara
Dar fluturii vor bate tobele la marginea străzii
şi femeia se aruncase dintr-un singur salt
în capul larg deschis al statuii
Ea încerca să miroasă zidurile să
se scuture de gânduri ca de insecte dar
insectele îi rodeau gândurile care
crescuseră de jur împrejurul statuii
pe aceste locuri unde după sticlă
lumânarea îşi arată picioarele când Vasco
încearcă fundul mării cu degetul
care i se lungeşte continuu
până unde gardurile ciupesc elegant cerul
unde Vasco da Gama adulmecă pulpele
pulpele femeilor cu jartiere
pulpele femeilor cu garduri
pulpele femeilor cu medalion
pulpele femeilor cu o catedrală pe ceafă
pulpele femeilor cu un vânt pe sân
pulpele femeilor cu pulpe pe pulpe
şi cu alte pulpe peste aceste pulpe
Dar Vasco da Gama e un alt călător
el miroase apa cu ajutorul lunetei
nările i se prelungesc până la ţărm
pentru că el mănâncă şi capul cârmaciului
îi scoate pielea legând-o în jurul gâtului
unde superbe limbile de pantof trecuseră
cu sticlele în această ultimă călătorie
spre locul unde femeia se tatua pe glezne
lungindu-şi capul de jur împrejur
întinzându-l pe pomi prinzându-l de case
până în dosul călugărului care ştie
Ţigaretele o rup la fugă alunecând
spre marginea peisagiului unde casa
se plimbă cu mâinile în cap
Acolo e o albină şi o femeie
şi femeia înţeapă albina cu degetul
cum ar înţepa un ochi din care
scaunele cad afară nenumărate
Pe ele se aşază Vasco da Gama
plantând
pasărea din vioară care şi-a rumegat gâtul
în timp ce sticla alerga după fluturi
şi Vasco da Gama îşi miroase ochii atent
sentinelele îşi rumegă ceasurile deşteptătoare
masa ascultă şi umblă pe un guler de blană
unde picioarele se întind la soare
Vasco Vasco suspină geamantanul ai
uitat un picior în ultima corabie
şi ţi-a fugit figura spre golf
Dar batista îşi arată dinţii spre Comandantul
care îşi balansează pendulele din urechi
şi pendulele supărate i-au ars barba
barba a cerut iertare esteticei
estetica a mâncat biscuiţii
urcaţi în obositoare ascensiune spre gură
până când trompetele femeilor şi trompele
se aşază în ochiul rămas vid
Din panglicile lor cresc lunete
care se adaugă deasupra nasului
ca o decoraţie pe un piept cu nări
Din mâinile pieptului curg bile albastre
rotunjite frumos de mâna putredă a Pastorului
aceste bile put pentru că însăşi mâna pute
şi manechinele îşi caută braţele
cu un cornet al abundenţei în piept
din care curg nenumărate femei mici
cele mai mici dintre femeile mici
cele mai roşii dintre femeile albe
femei cu ace în degete ca nişte porumbei
care aşteaptă zborul în cărbunele glasului
femei cu urechi cât bisericile
femei cu plante pe pântec şi cu
cicatrice de pâine pe plante
femei pe care subalternul le salută
pe fruntea lui femeile roşii aleargă şi el
zice tăind mâinile guvernatorului
"sunteţi mici ca nişte cravate"

Dar diplomatul îşi scoate vata din burtă
şi burta se desumflă ca un balon înţepat
cu o furcă pe care lăcustele îşi
depun picioarele şi privirea
Intestinele se supără pe picioare
pentru că vopseaua este o corabie
în care cântecele au scaune
şi cântecele vin bine femeilor ca nişte
case clădite din rinichi
Prin ziduri urina turbure luceşte
vezica este o splendidă cameră obscură
în care dorm toate actele
actele de căsătorie de mobilizare
actele de tutun de nasture şi de sticlă
actele de nas în care scrie
cum Vasco da Gama alunecă în ploaie
pentru că însăşi ploaia este un act lichid
căzut dintr-o pălărie de iască
Dar pălăria nu ştie de glumă şi se
întoarce pe dos singură arătând
un grozav baston cu torace care se
întinde leneş până la mare
unde trompele femeilor par duble
pentru că sunt de oglinzi şi au voce
Vocile umblă în mâini şi în buzunare
căutând marginea patului de salcâm
pentru că patul are ghimpi şi în el
florile sunt prăjituri din care
melcul muşcă zidul cu dinţi rari
se ridică deasupra capetelor noastre
cu o palmă sau două
îşi rotunjeşte piciorul cu măiestrie
şi salută amestecând aripile
până ce cochilia i se schimbă în femeie
şi trupul i se face cal
atunci femeia aleargă goală pe cal
picioarele îi trec prin carnea calului şi el
simte degetul mare apăsându-i rinichii şi
râde superb arătându-şi dantura
Degetele i se opresc mai sus de şolduri
unde piciorul femeii găteşte şi coase
o haină cu carne şi legume bune
o haină princiară pe care Delfinul
o va îmbrăca la baia rituală
sugându-şi nasturii ca pe nişte măsele
peste care piciorul femeii nechează
pentru că piciorul femeii e o casă
pentru că piciorul femeii e o trompetă
din care curg sunetele ca nişte panglici verzi
şi se împletesc cu părul celuilalt picior
pentru că el este o meduză şi o
măduvă de meduză şi un scaun
cu limbă care surâde şi se îndoaie
scuipând obrazul Delfinului
cum ai scuipa o lunetă fixă
în care Vasco da Gama îşi lungeşte ochiul
ca să vadă stâncile de cristal
din interiorul propriu
în care plimbarea este oprită din cauză
că străzile sunt în plină Revoluţie
şi ghilotinele retează capetele absente
construind bănci şi terase
Placardele aleargă peste aceste terase
fac dragoste cer libertate
egalitate fraternitate paternitate
singurătate şi placarditate
literele ciupesc trecătorii hipnotici
care duc în braţe capetele de cristal
ale sugacilor şi sânii cu foarfeci
cu ajutorul cărora mamele împletesc
superbele cămăşi de intestine
În interior urechile lui Vasco da Gama
se zbat ritmic ca nişte limbi de pendule
şi limbile de pendule se aşază
cu distincţie lângă limbile de pantof
lângă ele limbile pastorilor se umflă
continuu ca nişte baloane
gâturile cântă "Libertate" dar
libertatea nu poate să iasă şi
rămâne în gâturi cum ar rămâne
un ac de mazăre într-un apendice
când soarele înghiţise soarele

Dar taurii vor mânca spectatorii


II

Îţi cresc din subţiori ca o sondă
mâinile lichide mâinile din Thuringia
ochii se întorc de jur împrejur şi rămân
dincolo de aceste ferestre
unde Vasco da Gama îşi ascute dantela
pune pe dinţi puţină sare
presară pe deasupra caii argintii
şi zice Comandante acordă-mi cocarda
dă-mi voie să-mi pun pe faţă secera
şi pe ureche ciocanul
să-mi instalez de jur împrejurul gâtului găina
casa să se strecoare prin uşă
întorcându-se pe dos ca o mănuşă de paie
pe care calul o roade neobservând
mâna care se agită înăuntru
mâna care putrezeşte pe sonde
care lasă urme pe tuciul încins
mâna cu o unghie ca un casse-noisette
în care se sparg măsele când nucile
mănâncă domnii şi domnul cel mare
îşi spală bastonul de bumbac cu care
a bătut sugacii în aceste şcoli
mâna care muşcă iepele
când coamele aleargă singure speriate
pe câmpiile halucinate ale gâtului
cu o dublă mişcare de la cap la coadă
mâna care se deschide în degete cu o cheie
marea cheie care descuie şi piciorul
şi în picior doarme fluierul şi Comandantul
care-mi acordă cocarda
şi-mi cere să nu mănânc zambile când
nuca terorizează oraşele
aleargă după nisip
transpiră tuşeşte şi zice
"eu sunt nuca şi vă sperii
să fugiţi de mine pentru că sunt buze
şi mă pieptăn pe piele cu ceara
care curge din ohiul deajuns de mare
al statuii pe care sonda o ţine pe ochi"

Dar statuia face echilibristică şi
cântă şi joacă
şi nuca nu mai crede în dumnezeu
Ce rău e că nuca nu mai crede
pentru că nu mai ştie porunca a patra
şi are să-mi mănânce femeia
femeia mea supranumită lupoaica
cu părul năvălit frumos din ciorap
şi ciorapul muşcă pantofii
pantofii se ascund în călimară
dar Vasco da Gama se sperie
el nu înţelege nimic din acestea toate
şi cea mai mare libertate este să stea
cu pălăria în ochi în faţa uşii
când uşa se deschide ca o armonică
şi cântă la el şi-i cade un dinte
dintele devine edelweis
edelweisul culege turiştii şi-i adună
adună fuge pe geam şi se scarpină
scarpină e foarte mic şi rece
rece e cu o fată şi fata
se freacă de robinete
dar robinetele sunt nişte insecte
ele au aripi de celofan ca nişte ace
şi de aceste aripi se prind oamenii
oamenii care trec halucinaţi pe sub arbori
oamenii care îşi deschide vinele
ca să scoată cadouri utile
oamenii care îli torc creierii
şi firul lung îl întind ca pe un intestin
prin care fosforul patinează
oamenii care îşi uită palmele pe garduri
şi palmele se împerechează în aer
fac superb volute împiedicându-se de sârme
rămânând prinse de stele şi alunecând
cu o ameţitoare iuţeală spre torente
Dar albina creşte cu guşa imensă
ea prinde palmele şi le înşiră pe ac
aripile de catifea se fac pajişti
pe aceste pajişti sugacii îşi aranjează dinţii
şi acul fuge cu revolta palmelor
cu palme care plâng
palme care se gâdilă una pe alta cu candoare
palme crestate cu lama de jur împrejur
în care se vede o flacără
peste care plutesc mii de degete de cristal
Fiecare deget este frumos ca o femeie
şi-n fiecare femeie curge un fluviu

Pe pântec harta este însemnată
cu semne de lână şi cu un semn de var
semnele de lână atrag navigatorii
ca nişte cântece
coarnele lor se izbesc de ele
ochii li se lipesc de aceste stânci
ca nişte ventuze cu pompe
În interiorul pompelor un alt navigator
el este MARELE NAVIGATOR
obrazul încărcat de ciorchini se scutură la
răspântii şi fruntea
i se desface ca o carte lăsând să se vadă
cornetele nasale în care seminţele
sparg între dinţi capetele oraşului
Aceste seminţe au şapcă şi pulpe
şi sub pulpe şapca gâdilă tocul
casele se desfac se aşază în straturi
şi seminţele pun tocurile deasupra
Din aceste tocuri curg hărţile
noile hărţi cu semne şi cu figuri
umerii aleargă pe aceste figuri
întâlnesc în goana lor pumnul de fum
al MARELUI NAVIGATOR
până ce marele navigator osteneşte
se aşază pe un arbore şi-şi spală aripile
cu un gest lent în care lasă să se vadă
un alt gest şi mai lent care înseamnă
plecarea către noile continente
Apele halucinate îşi trag boarea
prin această umbră femeile
din noile hărţi plutesc
ele au un vierme pe buze
care le roade gingiile şi-şi fac cuiburi
în aceste cuiburi dinţii se desfac
buza se răsuceşte şi intră în dinte
şi dintele se strânge la loc
aşezându-se în locul buzelor

Cu aceste noi buze de dinţi
femeile fac dragoste ţes covoare
şi surâd când hărţile se cutremură
până ce dinţii se desfac
şi-n locul buzelor iese afară o mână
o mână cu drapele în locul degetelor
o mână pe care se urcă încet corabia
o mână ale cărei degete se sparg
şi-n locul lor apar bastoane de fum
pe care mâna le fumează cu un calm intens
Mâna se aşează în locul buzelor
şi dinţii se strâng la loc aşezând
albul lucitor al smalţului înăuntru
cu aceste mâini gurile femeilor devin tentacule
ele se apropie de arbori şi-i sug
seva se coboară încet spre umeri
unde plante noi răsar şi se scutură
cu aceste plante femeile deschid robinetele
apele năvălesc înainte spre fluier
plantele coboară în jos spre sâni
şoldurile devin imenşi palmieri
şi aceste femei vegetale adie


III

Ea zice: Înainte de toate pulpa
şi-şi deşiră inele vibrante ale picioarelor
Lâna unghiilor se întinde ca un continent
pulpa ameţise lângă cântec şi vocea
se gudura ca o mierlă
dar Vasco îşi pierduse jurubiţa
umărul şi-l mâncase singur la serbare
acest umăr de evantaie şi de glastre
umărul cu osatura precisă ca a ceasornicelor
umărul care decapita copiii cu un semn
umărul care înţepa creierii statuilor
şi urechile săreau ca nişte bombe
ridicau mânerul de care atârna casa
până la buze până la fluiere
şi-şi agăţau casa de nări ca pe o colivie
în care sângele cânta cele mai pure arii
Casa se agita sărea peste arbori
şi-şi înghiţea umbra ca pe o cană cu apă

Ochiul ei întors pe dos şi-l aşeza pe deget
degetul apăsa cu stricteţe urechea
şi din ureche curgea lâna pe care
o înfăşura în jurul gâtului devenind galbenă
Dar culorile se făcuseră berze
marea zicea întâi şoldul pe urmă tutunul
şi pulpa se deschidea ca o scoică
În fundul ei mâna căuta febrilă arama
arama din care se fabrica morala
arama care se agaţă la gâtul vrăbiilor când
alizeele mătură pieptul navigatorilor
arama care se pune fierbinte pe pieptul mamelor
ca să prepare copiilor nutreţul
arama care se agaţă de firele de păr
şi părul devine de aramă străpungând ţeasta
gâdilând creierii spălând clişeele
cu acizi sau cu baze
arama din care se fac femeile
cu care se încarcă tunurile care
bat în oraşele cu zidurile de carne
În aceste oraşe oamenii se freacă de ziduri
zic mamă pomilor muşcându-le pielea
Zidurile le colorează hainele frumos cu supa
şi statuile au oasele peste carne afară

Porii zidurilor sunt cele mai superbe dantele
pentru cearceafurile nupţiale
mâinile alunecă pe ele degetele
le sărută frecându-se de căldura lor
În aceste oraşe oamenii îşi mănâncă propria gură
cum ai mânca o unghie sau o haină
şi zidurile îmbrăcate se duc la bal
la balul cuprului şi al teraselor
Cuprul le măsoară talia le scoate
mâinile din umeri pentru noile locuinţe
şi mâinile plutesc în aer se prind în plete
sau se împletesc moi în ciorapi călduroşi
Aceşti ciorapi sunt cei mai cuminţi ciorapi
ei au o gură cuminte şi mustaţă
piatra se aşază pe această mustaţă
şi şoldul se zbate ca un clopot captiv
Dar moara ascute vânturile cu săbii
oamenii îşi pun ochii la tocilă ca să-i
facă mai mici să nu vadă
şi tocila îi absoarbe în întregime
îi absoarbe ca pe nişte spade
şi spadele îşi scot pălăria în faţa lui Vasco
sau închid o pleoapă pe care
un ac de siguranţă fixează
numărul de ordine
un ac brodat cu minuţiozitate
pe care păsările închipuiesc flaute


IV

Femeie Knoss de ce ai acest polip pe frunte
din el se umflă cravata subţire
cravata cusută cu glucoză şi cu glicerină
şi polipul îţi intră în ochi ca un om viu
scoate o mână subţire cu care mângâie
statuia fratelui magic pe pântec
Dar pântecul e atent la orice mişcare
adierile polipului îl fac să tresară
El îşi aşază beregata deoparte şi pe ea
pune cu atenţie cele două cuie
pe care le bate încet
El îşi mănâncă beregata
cu mare băgare de seamă
şi în locul ei pune statuia fratelui magic
două imense cordoane de sticlă prin care
intestinele se văd fierbând în interior şi
el are o supapă la intestine
deschide supapa şi scoate mâncarea
cordonul mănâncă tot şi un os
îl roade statuia lucidităţii
care se scoală cea mai de dimineaţă
şi-şi povesteşte visele cu grijă
până ce pântecul adoarme mai devreme
şi se culcă pe o saltea de ceasornice
care devin treptat litere de gumă
sub penseta atentă a polipului
Foarte mulţi rinichi nu zic nimic
şi se agită în marea cadă ca nişte peşti
Femeia Knoss pune rinichii pe geamuri
soarele arde tot şi transformă rinichii
în iepuri
iepurii o rod în întregime
pentru că ea este ca un glob foarte mică
şi înăuntru lumina izbeşte apa cu zgomot

***

Insectele mele au mâncat toţi oamenii
şi pe străzile pustii ale oraşului
ele defilează Păianjenii şi lăcustele
sunt cele mai constantin
ele au seruri perfecte în sârmă
şi împung statuia fratelui magic
Ovarele statuii se umflă sângele
năvăleşte în polipul care-i atârnă pe frunte
ca o pălărie de flegmă
şi din pântecele crăpat al statuii ies
roiuri de femei care incendiază cerul
Ele duc în mâini uneltele tainei
degetul dus la buzele decupate
lipite cu grijă de unghiile violete
pleoapele cusute de frunte cu sârmă
din care polipul ronţăie ultima geană
pe care o plantează în piciorul statuii
şi iese carapacea de aluminium
Ea ţine pe buze o sabie
şi din sabie curg valurile cleioase
care lipesc mâinile femeilor

Femeile nu mai pot croşeta gulere
şi gâturile sunt murdare de creierii
care curg prin urechile statuii

Acum are un pinten sub guşă
şi buzele fac pas espagnole
ele se întind înainte spre orizont
crabii călătoresc imediat pe ele şi-şi depun ouăle
prin care curge zeama fierbinte
cu care calul îşi clăteşte dantura
înfigând-o în inimă ca pe un pieptene

Apele pieptenului cad în picături care
se rotunjesc şi devin obiecte
dulci pe care copiii le sug ca pe nişte viori
Din aceste viori năvălesc armăsarii
armăsarii lichizi pe care e bine să stai
când la mâini degetele îţi cresc ca nişte unghii
şi unghiile ţi se scutură ca nişte pălării
Sub ele se ascunde femeia perfectă
femeia din litere de carne lipite cu exactitate
Ea are în locul mâinilor arbori
şi călătorii osteniţi vin aici de se culcă
dar arborii îi sug şi-i schimbă în păsări
şi călătorii zboară cântând pe alţi arbori
unde e o pâine de asfalt din care
dinţii pălăriei muşcă cu poftă

***

Totuşi cravata nu poate să înghită
pentru că femeia nu plouă
şi nici eu nu plou
pentru că ne despicăm piepturile cu graţie
şi scoatem din fundul lor un clavecin

El ne măsoară cu un metru de apă
ne face haine frumoase şi ne
duce prin mijlocul câmpului unde
femeile simulează cânepa

Braţele noastre subţiri le culeg
şi femeile cânepă cântă un cântec războinic
atunci fibrele se desfac şi sânii
plesnesc lăsând să se scurgă
apele marelui Canal
Pe acest canal e o sondă
oamenii se aruncă cu capul în jos ca un burghiu
sfredelesc pământul cu pletele
şi scot afară minunatul ou pentru dejun
din care ies găinile de sânge ca o eczemă
care ni se aşază pe faţă
care ne roade creierii
care ne sună de garduri ca pe diapazoane
Sunetul trezeşte statuia fratelui magic
ea întinde o mână în care sute de scaune
stau comod pe spinările oamenilor
Între aceste spinări e una
Ea e spinarea lucidităţii
Ea are o şiră ca o arcadă superbă şi-n Ea
defilează lămpile aprinse
fiecare lampă arde un nerv
fiecare nerv are o colivie

Dincolo de acestea se-ntinde
pălăria cea mare a iepurelui
pe care ogarul aleargă sărind
cu o graţie neîntrecută
peste diapazonul de marmură
enormul diapazon care sună continuu
oamenii fug înnebuniţi
astupându-şi urechile cu peniţe
tăindu-le ca să nu mai audă
îngropându-le adânc în pământ
Din aceste urechi frumoase ca nişte pălării
răsar blocurile de gheaţă
în care femeile sunt păstrate cu grijă
pentru dejunul polipului
El le scoate pe rând
le gustă pe fiecare şi aruncă departe
polipii femeilor care se răsucesc ca nişte viermi
îşi înfig rădăcinile în pământ
şi cresc ca o ameninţătoare pădure.

Postări populare