Ştefan Augustin Doinaş, Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!, lectura Sonia Timaru

Ştefan Augustin Doinaş, Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!
lectura Sonia Timaru





Zeii batrani stiu inca sa petreaca!

Iubiti colegi purtand acelasi hram!
Sunt patruzeci de ani - o vesnicie!
De cand, intaia oara, ne porneam
De-aici, ca o superba herghelie
De manji nestiutori de bici si ham.
Eram frumosi: purtam vapaia pura
Care se-arata-intreaga pe figura.
Acuma, iata-ne - si mai frumosi;
De frumusete grea, interioara, 
Care ne face - poate - mai sfiosi, 
Caci n-are focul viu de primavara
Al astrilor puternici si gelosi, 
Ci doar surasul palid care-inseamna
Caldura blanda-a soarelui de toamna.
Ei si!? Intelepciunea unei vieti
E s-o traiesti, pe fiecare treapta, 
Prin ceea ce-i e propriu, si sa-nveti
a-i da, necontenit, masura dreapta.
Sa-i dam, deci, acceptatei batraneti
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipa
Prin tot ce-a fost recolta si risipa.
Noi, toti, ne-am pregatit candva, de zbor
Aici, intre aceste ziduri sfinte.
Azi am venit sa ne rostim in cor
Recunostinta inimii, fierbinte, 
Omagiul cald, al nostru-al tuturor, 
Adus acum liceului prin care
Am cunoscut intaia consacrare.
Tot ca elevi, dar azi mai silitori, 
Venim sa strangem generoasa mana
A unor fara seaman profesori.
Celor de-aici, si celor din tarana, 
Intotdeauna le vom fi datori:
Caci tot ce le platim, pana la moarte, 
Din ce ne-au dat, e doar o mica parte.
Ne-am adunat sa spunem, fara glas, 
Prezent! in numele unor prieteni
ce nu-s aici; acei care-au ramas, 
devreme sau tarziu, sub triste cetini;
sa ne-implinim cucernicul popas
la cerul lor cu astre scufundate
ce-asteapta azi un semn de pietate.
Suntem aici pentru-a raspunde-acum
La intrebarea: Ce-ati facut in viata?
E o-ntrebare de sfarsit de drum?
Eu cred ca nu: raspunsu-i inca-n fata.
Ci-n clipa cand il vom rosti, oricum
Ne-ar fi - carunt sau inca negru - parul, 
Doar urma noastra spune adevarul.
Ne-am adunat ca sa-adunam acest
Teribil adevar al vietii noastre
Cu tot ce are mandru sau funest
Din biruinti, sperante si dezastre, 
Sa nu ramana-n pulberi nici un gest, 
Ci-insumat-ca un mirabil numar
Sa-l ducem impreuna, toti, pe umar.
Ne-am adunat sa ne copilarim.
Sa dezgropam din noi crenguta verde
A unui vesnic tanar vifleim
Pe care sufletul nicicand nu-l pierde, 
Si-ncaruntiti cum suntem sa-l traim
Din nou: in cantecele si-n credinta
Care din leagan ne-au scaldat fiinta.
Iar daca-i scris ca orele de azi
Sa bata a suprema intalnire
Aprindeti-va sorii din obraz, 
Fiti numai bunatate si iubire, 
Si-orice cuvant rostiti-l in extaz!
Sarutul cel din urma, ca si-ntaiul, 
Sa ne vegheze-n flacari capataiul!
Prieteni si colegi - bine-ati venit!
In lupta noastra crancena cu timpul, 
Hai sa ne credem inca la zenit!
Restaurati, deci pentr-o zi, Olimpul!
Dati intalnirii nimbul cuvenit!
Din mana-n mana cupe mari sa treaca:
Zeii batrani stiu inca sa petreaca! 

autor Ştefan Augustin Doinaş

Postări populare