Nichita Stănescu, Cu o uşoară nostalgie, lectura Maia Martin

Nichita Stănescu, Cu o uşoară nostalgie
lectura Maia Martin

https://archive.org/embed/NichitaStanescuCuOUsoaraNostalgieLecturaMaiaMartin
 

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutatorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca niște lacuri
de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)