Nichita Stănescu, Evocare (Era un soare de pe vremea), lectura Maia Martin


Nichita Stănescu, Evocare (Era un soare de pe vremea)
lectura Maia Martin











Evocare


Era un soare de pe vremea
covrigilor cu susan.
Cu puțin înainte de a se însera,
fiecare rază a lui
mirosea aromitor
ca șorțul mamei.

Naiba știe cum de mărătăcisem
pe câmpul plin de pietre,
de bălării și de bucăți de var,
în spatele zidului, înalt pân`la cer,
și de cărămidă roșie,
al fabricii de sticlă
căzută în ruină.

Era o scară de lemn
agățată de zid,
foarte lucioasă și tocită.
Și nu vă puteți închipui
cu câte răni plăcute m-acopeream de glorie,
învingând în duel
pe vestitul cavaler Bayard,
a cărui poză o rupsesem dintr-o carte!

Țipătul berzelor rotitoare,
pân`la urechea mea lăsa un odgon,
și eu mă cățăram pe el, în soare,
și-aici – o, vai, aventuri viitoare,
până când, la înserare,
ding-dang, ceasul primăriei, cel mare,
mă alunga cu o zare,
cu o miraculoasă și tremurătoare zare,

…ding-dang, și fugeam chiuind,
fâlfâind, aburind,
cuprins de mirare.
Ding-dang, de o mare mirare,
că nici una din răni nu mă doare.

autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)

Postări populare